Ca să speculez mai departe suprapunerea semnalată, voi spune că, de fapt, corespondenţa depresie-senectute se insinuează, în actualitatea noastră bulversantă, ca încă un semn al diferenţelor dintre generaţii. Cei în vârstă spun indignaţi: "De unde atâta depresie la tinerii ăştia? Pe vremea noastră..." Tinerii nu ezită să riposteze: "Nu ne înţelegeţi!" şi întorc spatele vârstnicilor. Aşa merg lucrurile, ne place sau nu ne place. Dar melancolia, tristeţea, trauma, depresia sunt receptate ca forme de manifestare ale unei boli psihice, trecute, elegant, la limita normalităţii. Extinderea ei îmbracă însă forme agravante şi alarmante. La orizont apare o societate bolnavă. Nu numai de covid, dar şi de depresie. Iată o temă de actualitate, luată în vizor de tinerii artişti dornici s-o exploateze, în stare s-o redea empatic, cu seriozitate şi s-o expliciteze... artistic pe scenă. E cazul trupei de la Magic Puppet Cluj-Napoca care la 1 octombrie 2021 a ţinut să marcheze Ziua Anti-Depresie prin avanpremiera Treziţi-vă! (neapărat cu semnul atenţionării imperative - ! - la sfârşit, semn pe care tinerii artişti, grăbiţi, stresaţi, depresivi, au "uitat" să-l pună). Un titlu de manifest socio-medical aş spune, aplicat destul de inadecvat peste monodrama insului dispus să-şi exhibe anxietăţile şi să avertizeze prin mărturisiri şi sentinţe dureroase. Înainte să ne cuprindă compasiunea, mesajul deductiv ar fi: Nu coborâţi în abisuri ca eroul piesei. Treziţi-vă! Este resortul de legitimizare a întregului spectacol.
Un spectacol eseu despre depresie şi angoasă ca norme patologice ale unei existenţe comune, traumatice, analizate şi extrapolate în spaţiul scenic. Un monolog alcătuit din secvenţe asamblate tematic recompune biografia discret conturată, lacunară şi eterogenă, a lui Erik Orman, insul problematic, sociopat, pornit pe drumul căutării de sine şi a fericirii depline. Proiectul propus de Dragoş Lupău (textier şi interpret) este rodul unei munci de un an pandemic, împreună cu Florin Suciu (regizor şi scenograf) şi cele două interprete mute, Georgiana Bighescu şi Sorina Băleanu. Ca mai mereu în cazul trupelor independente - şi Magic Puppet nu face excepţie de la regulă - este vorba despre o muncă în colectiv la care participă cu sugestii şi adăugiri întreaga echipă într-un elan creativ contaminant. Echipa contribuie la scrierea textului, cât şi la confecţionarea marionetelor, căci trupa care lucrează şi creează în sala-atelier de la Casa Artelor, Bulevardul Eroilor nr. 16, pusă la dispoziţie de arhitectul Ionel Vitoc, şi-a păstrat profilul de promovare şi îmbinare a jocului actoricesc cu acela al păpuşarilor. Este un stil care-i individualizează şi-i recomandă. Ei sunt actori şi păpuşari deopotrivă, încrezători în ceea ce fac. Singuri îşi confecţionează marionetele (mai mici, mai mari, după necesităţi) şi acestea sunt foarte expresive. Singuri îşi fac decorul şi accesoriile, adesea miraculoase, ca cele din piesele pentru copii. În monodrama Treziţi-vă scheletul gigantic adus pe scenă e de-a dreptul impresionant, îţi taie respiraţia. Spectrul morţii devine astfel o prezenţă copleşitoare, un memento insinuat tragic. Eroul pare îmbrăcat în cămaşa morţii, ameninţat şi dependent de ea până la epuizarea oricăror speranţe de urcare pe "Dealul Desfătărilor". În mod ironic, Erik Orman este autorul unei cărţi despre fericire. Să înţelegem că el nu a cunoscut fericirea şi primim reţete de la cei nefericiţi? Oricum, cartea despre fericire pusă la licitaţie devine etalon al supraevaluării în absurd.
