Timp de aproape o oră, Alina Berzunţeanu spune versuri de Garcia Lorca, imnuri de slavă a naturii şi vieţii libere, lipsite de oprelişti, bocete, celebrări ale frumuseţii şi iubirii. E însoţită de muzica interpretată live de Cezar Antal la vioară electrică.
Desculţă, îmbrăcată într-o rochie neagră simplă, actriţa îşi modulează vocea (foarte expresivă şi bine strunită) într-un fel de incantaţie care urmează un tipar detectabil, însă deloc simplu, cu cîteva ruperi de ritm care marchează trecerile dintre poeme. O formulă interpretativă pe care, mărturiseşte actriţa în prezentarea spectacolului de pe pagina teatrului, i-o datorează baritonului Nicolae Gafton, profesorul ei de canto din institut, cunoscut pentru metoda care-i poartă numele ca şi pentru tratatul de logofonetologie şi sonopoetică.
Foarte interesantă e mişcarea construită de Alina Berzunţeanu: într-un perimetru rectangular strict delimitat, actriţa evoluează cu gesturi sacadate, cadenţate, uneori repetitive, în contrast cu unduirile vocii, fără legătură imediată cu ritmul incantaţiei. Mişcările mîinilor, de exemplu, desenează unghiuri, evită curbele line, contribuie la crearea tensiunii. Se simt, desigur, influenţe (reminiscenţe?) din unele spectacole realizate de Peter Kerek, mai ales Hamlet-ul de la unteatru.
Remarcabil în construcţia spectacolului e că mişcarea nu impietează asupra rigorii rostirii şi, mai ales, nu are aproape nimic ilustrativ, mergînd uneori chiar în răspăr cu textul. La fel, muzica minunată, compusă de Cezar Antal special pentru spectacol , pare să-şi urmeze drumul propriu, devenind un personaj de sine-stătător. Tensiunea necesară se naşte din alăturarea şi contrapunerea acestor trei elemente: voce, mişcare, muzică.
Încă un spectacol frumos la Odeon, aproape neverosimil în vremurile acestea.
Cu: Alina Berzunţeanu, Cezar Antal (vioară electrică)
Muzica originală: Cezar Antal
Light design: Andrei Délczeg
Traducerea: Teodor Balş.
Fotografii: Mihaela Tulea.