octombrie 2021
Kiritza sau jocul de-a...
În timpul pandemiei şi a bugetului tăiat la sânge, nimic nu a fost mai important, iată, decât un spectacol în care Chiriţa lui Vasile Alecsandri să fie imaginată de faimosul coregraf şi regizor Gigi Căciuleanu ca o Cântăreaţă cheală a lui Eugen Ionesco. O adaptare liberă, de operă comică, care se doreşte însă mult mai mult decât atât - un spectacol total care amestecă Chiriţele, secolele (19, 20, şi 21), genurile (teatru, operetă, balet, operă comică), convenţiile şi simbolurile. Adică o extravaganţă pe care numai un teatru ca TNB-ul poate să o susţină. În literatură, amalgamul stilistic şi amestecarea prea multor metafore pe 'metru pătrat' este un păcat cardinal, dar în spectacolul de teatru contemporan mulţi regizori merg pe idee că în postmodernism totul este permis, din dorinţa de a şoca.

Gigi Căciuleanu, un artist cu un palmares internaţional extraordinar, este la vârsta şi notorietatea care îi permit să facă orice, pe orice scenă, oricât de pretenţios şi de obscur. Kiritza lui este o cântăreaţă de operă (sau operetă) ridicolă, sofisticată, şi într-o disonanţă stridentă cu cei din jur. E mai mult Bovary decât Alecsandri, se exprimă doar operetistic şi liric (muzica: Jacques Offenbach, aranjată de Paul Ilea) şi în final absurdul se ridică la cer, la modul literal, într-un balon, Kiritza fiind înlocuită cu un bust care sugerează cântăreaţa cheală. În jurul ei, Căciuleanu a construit un spectacol exuberant şi plin de fizicalitate, adus la zi în cheie absurdă, în care fiecare actor are un solo sau mai multe în care străluceşte-sau cel puţin are ocazia să o facă - şi în acelaşi timp se topeşte în viziunea coregrafică super-profesionistă de ansamblu. Un spectacol care bifează actualizarea clasicilor români şi îi readuce în circulaţie, dar la un nivel superficial, ca un suport pentru ambiţia artistică a regizorului care nu respectă cu nimic intenţia şi stilul autorului sau firul epic al piesei.

Totul ar fi funcţionat poate dacă Kiritza lui Căciuleanu ar fi avut carismă şi ar fi dominat intrinsec scena, prin prezenţa teatrală şi printr-o partitură muzicală de altă factură, care să cucerească. Alecsandri a fost un autor al etosului popular ori spectacolul lui Căciuleanu l-a târât într-un mediu mult mai cult şi a prezentat Kiritza într-un mod cerebral care a ignorat necesitatea unei eroine simpatice, pe care publicul să o placă, şi care să susţină spectacolul. Practic fiecare actor de pe scenă are mai multă carismă şi prezenţă teatrală decât Kiritza aceasta, şi nu este vina actriţei (Oana Berbec, o voce foarte bună care ar fi meritat aplauze după aria despre răvaş), cât a castingului şi a cheii regizorale disonante în care a fost gândit personajul. Foarte buni au fost, în special, actorii Ionuţ Toader (Ion), Lari Giorgescu (Leonaş) şi Ayilin Cadâr (Luluţa), ultimii doi fiind plin de carismă şi mereu diferiţi, indiferent de rolul pe care îl fac.

Pe alocuri spectacolul KiRiTZA sau Jocul de-a..., aşa cum a fost gândit de Gigi Căciuleanu, este o caricatură a clişeelor franceze, stilate, cu aluziile de rigoare la zeitgeistul de azi (e.g. cuplul de vânători de zestre au sugestii gay) şi din alte epoci. Din fericire, spectacolul este ridicat de momentele coregrafice minunate-în care Căciuleanu excelează ca artist-şi de prestaţiile foarte bune ale actorilor, şi creşte pe parcurs, pe măsură ce spectatorii intră în această convenţie iconoclastă.

Spectacolul e produs de TNB în coproducţie cu Fundaţia Art Production şi Gigi Căciuleanu Romania Dance Company.



De: Gigi Căciuleanu, după Vasile Alexandri Regia: Gigi Căciuleanu Cu: Oana Berbec, Ileana Olteanu / Rodica Ionescu, Lari Giorgescu, Ciprian Nicula / Florin Călbăjos, Eduard Adam / Mihai Munteniţă, Fulvia Folosea / Aylin Cadîr, Costina Cheyrouze / Crina Semciuc, Ionuţ Toader / Emilian Mârnea, Florin Călbăjos / Mihai Calotă, Victoria Dicu, Axel Moustache, Petre Ancuţa

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus