În toamna lui 2021, HomeFest a împlinit 7 ani. De când cu pandemia nu ne plictisim şi ne reinventăm de la un an la altul, astfel că ediţia 2021 este dedicată performance-urilor unu la unu. 15 artişti români şi străini vor fi, fiecare, faţă în faţă cu un singur spectator. Acesta va avea rolul de a transmite live, din casa artistului, pentru alţi 25 care îi vor urmări pe Zoom.
"Ceea ce propune HomeFest încă de la prima ediţie este atât o recontextualizare a artei prin spaţiul de performance, cât şi producerea de relaţii sociale prin intermediul artei. În contextul lipsei de interacţiune umană cu efecte incalculabile deocamdată care a caracterizat ultima perioadă, prin tema aleasă a festivalului, Healing, prin performance-urile unu la unu care vor putea fi vizionate live de către spectatori vom deveni, sperăm, unul dintre agenţii de normalizare a relaţiilor inter-umane, punând umărul la procesul de vindecare al societăţii grav afectată de pandemie." (Jean-Lorin Sterian, iniţiatorul HomeFest)
Festivalul durează 12 zile, între 27 octombrie si 7 noiembrie 2021 şi prezintă 15 artişti din 7 ţări în tot atâtea performance-uri. Biletul online este gratuit. Pentru a-l obţine, spectatorul trimite un scurt video în care filmează o îmbrăţişare.
Rezervări bilete / Eveniment / Website
Program HomeFest, 2021
Alina Uşurelu (România) cu The story of a little girl who... - 27.10.2021, ora 18:00
George Rotaru (România) cu Dictan-DO - 27.10.2021, ora 20:00
Dan Boldea (România) cu Poveşti cu animale la cină - 28.10.2021, ora 20:00
Justina Kaminskaitė (Lituania) cu Odos./ Shed - 29.10.2021, ora 20:00
Alina Lupeş (România) cu Tot ce iubesc eu are un gust acrişor - 30.10.2021, ora 18:00
Sam Fiorillo (SUA) cu The Farewell Party - 30.10.2021, ora 20:00
Neil Callaghan (UK) cu Vessel - 31.10.2021, ora 21:00
Alina Tofan (România) cu Plastic Bag Poetry - ECOpoesis of my body - 01.11.2021, ora 20:00
Jasmin Schädler (Germania) cu Algorithma - Your health and healing Algorithm - 02.11.2021, ora 20:00
Lumi Mihai (România) cu FĂ-MĂ, DESFĂ-MĂ - 03.11.2021, ora 20:00
Leonardo Montecchia (Franţa) cu DANCING IN MY BED-ROOM - 04.11.2021, ora 20:00
Anamaria Feraru (România) cu Waller-Bridge o întâlneşte pe Adichie pe bd. Ferdinand I 44 - 05.11.2021, ora 20:00
Mariana Ferreira (Portugalia) cu Rotten Roots - 06.11.2021, ora 21:00
Less Gravity (România) cu Laboratorul cu pietre - 7.11.2021, ora 16:00 şi, în încheiere,
Márcia Lança (Portugalia) cu Magic Exercise 1 - practice for a possible invisibility - 7.11.2021, ora 21:00.
La finalul fiecărui performance, în buna noastră tradiţie, invităm spectatorii să mai rămână un pic la taifas cu artiştii şi cu echipa HomeFest.
7 lucruri esenţiale de ştiut despre HomeFest #7 / unu-la-unu:
Începe miercuri, 27 octombrie 2021 şi ţine până duminică, 7 noiembrie 2021.
Primul festival cultural din România care deschide uşa larg proiectelor artistice ce încap în sufragerii şi dormitoare, a împlinit cei 7 ani din case.
Reinventat în online de la ediţia din 2020, păstrează totuşi atmosfera de intimitate şi primeşte maximum 25 de spectatori la un performance.
Face un pas afară din online: artistul unu-la-unu cu spectatorul live, spre vindecare / healing (tema de anul acesta) şi revenire la normalitate.
Biletul online este gratuit. Pentru a-l obţine, spectatorul trimite un scurt video în care filmează o îmbrăţişare.
15 artişti din 7 ţări - Franţa, Germania, Lituania, Marea Britanie, Portugalia, Spania, SUA şi România - care vor performa pentru prima dată în HomeFest.
Rezervări bilete / Eveniment / Website - program, detalii performance-uri, biografii artişti, noutăţi = tot ce vreţi să ştiţi despre HomeFest #7
HomeFest #7: unu-la-unu - Biografii artişti şi descriere performance
Alina Uşurelu
Alina Uşurelu sau EZA (un alt alter-ego care îşi ascultă mereu intuiţia şi crede în magie) este o artistă multimedia. Foloseşte imaginea, corpul şi vocea ca să deschidă uşi către lumi nevăzute. "Caut mereu aparatul de fotografiat în vise atunci când descopăr imagini pe care vreau să mi le amintesc şi îmi place să blurez graniţele dintre medii." - spune ea. Ce face Alina găsiţi aici https://www.alinausurelu.com/. În festival vă invită la The story of a little girl who...
The story of a little girl who...
Un performance 1 la 1 în care intri în povestea întâlnirii dintre Eza, alter-egoul Alinei Uşurelu, şi unul dintre animalele ei magice. Un univers fictiv în care orice e posibil. Undeva între real şi imaginar. Un timp suspendat. Un spaţiu inventat. Un corp încărcat.
Acest performance a fost realizat în cadrul prezentării finale a programului PACAP 3, curatoriat de Vânia Rovisco la Forum Dança, Lisabona.
George Rotaru
"M-am născut într-un loc care nu avea nici un freamăt artistic iar primul meu contact cu lumea teatrală a fost undeva pe la 25 ani. Până atunci credeam că Teatrul înseamnă "Programul de varietăţi de Revelion" pe care îl urmăream în fiecare an. Dar, din momentul în care am luat contact cu această artă, m-a cucerit imediat şi mi-am dat seama că am găsit ceea ce "nu" căutam până atunci. De atunci am avut ocazia de a cunoaşte şi de a lucra cu artişti din aproape toate zonele performative ale artei spectacolului, atât în ţară cât şi peste hotare. Mă consider, ca artist, suma acestor întâlniri care mi-au modelat traseul de până acum. În momentul de faţă sunt foarte interesat de zona de performance teatral şi sper că tot mai mulţi artişti vor apuca pe acest drum." Îl puteţi vedea în Dictan-DO.
Dictan-DO
Contextul pandemic din trecutul nostru recent a fost poate felul naturii de a-şi manifesta puterea asupra oamenilor, aceste "fiinţe superioare". În cazul multora dintre ei, efectul a fost devastator, pentru că brusc s-au trezit rupţi de viaţa pe care o ştiau. Dacă înainte oamenii se întâlneau cu alţi oameni, acum oamenii se întâlnesc cu ei înşişi. Dacă iniţial a fost un şoc puternic pentru toată lumea, parcă odată cu trecerea timpului, creierul şi-a format o nouă identitate şi a creat necesitatea de a supravieţui singur. Iar aici instinctul de supravieţuire, educaţia şi tot ceea ce ne defineşte ca indivizi şi-au făcut apariţia într-un protocol inconştient de vindecare.
Când dai cu capul de perete în acelaşi loc aşteptând rezultate diferite, e deja calvar. În schimb, când îţi pui o pernă şi dai cu capul în pernă, brusc se schimbă perspectiva şi poţi chiar şi adormi.
Dacă te chinui să te vindeci cu maxim de consum într-o direcţie total nefolositoare, devine o luptă inutilă şi o suferinţă degeaba. Dar dacă te opreşti un pic şi începi să acţionezi cu scop precis, lucrurile se mişcă.
Propun un moment în care personajul meu a luat decizia să se oprească un pic. Să stea. Vulnerabil în faţa unui necunoscut. Stă. Poate urlă. Poate adoarme. Poate plânge. Până când brusc... oboseşte şi se sprijină de un pian. Atunci se întâmplă magia: este momentul care are să îi schimbe radical viaţa - descoperă sunetul ca mijloc de vindecare.
Dan Boldea
Dan Boldea compune, cântă, scrie, joacă. Este din Târgu-Mureş, a studiat Actorie şi Teatrologie la Cluj-Napoca şi s-a specializat la universităţi din Franţa şi Anglia. A jucat în filmul Toni & Friends în regia lui Ion Indolean şi în diverse spectacole de teatru, a montat şi propriile texte în teatre independente. Îl veţi putea urmări în Poveşti cu animale la cină: traumă şi vindecare în urma unei poveşti sinistre.
Poveşti cu animale la cină
Performance-ul urmăreşte o poveste sinistră, traumatizantă, despre cum un tată a aruncat câinele fiului său în faţa trenului. Această poveste urmează să fie spusă într-o situaţie cotidiană, banală, cina. Performerul invită spectatorul să asiste la procesul de preparare a mâncării şi îi povesteşte despre trauma din copilăria lui, povestindu-i de fapt despre cum a reuşit să ajungă la vindecare în perioada pandemiei. După minute bune de povestit, acesta îl invită pe spectator să mănânce împreună cu el, povestindu-i despre frica lui de abandon pe care a reuşit să o învingă prin interacţiunea directă cu oamenii, lucru care i-a lipsit în timpul pandemiei. Este o întâlnire între două persoane, o întâlnire intimă care la prima vedere satisface doar o nevoie animalică, nevoia de mâncare, dar care de fapt suplineşte fericirea şi aduce prin simpla ei întâmplare, vindecare. O întâlnire între animale, o întâlnire între oameni.
Justina Kaminskaitė | KMNSKT
Este interesată de muzică, teatru, meditaţie prin mişcare şi DYI culture. Aplică în tot ce face tehnici de colaborare. A fondat o companie internaţională de teatru şi explorează imperfecţiunea şi vulnerabilitatea organizând seri open mic. Urmează un master despre opera barocă şi îi place mult muzica de început de secol XVII. La Odos I Shed. vă invită în HomeFest #7. Este un solo non-muzical în care caută adevărata identitate sub diversele straturi aşezate deasupra: situaţii, roluri, amintiri, imagini, imaginea de sine, viaţa de scenă şi chiar vieţi trecute. Mai multe despre ea: https://justinakaminskaite.wixsite.com/kmnskt/
Odos.|Shed.
Un solo non-muzical în care artista caută adevărata identitate sub diversele straturi aşezate deasupra: situaţii, roluri, amintiri, imagini, imaginea de sine, viaţa de scenă şi chiar vieţi trecute.
Odos.|Shed. is a walking meditation on shedding one's own skin. Through silent movement and some words, this piece is a contemplative searching for one's true identity under the layers of situations, roles, memories, image, self-image, life stages and maybe even lives lived.
After shedding, lizards eat their old skin in order to retrieve the precious protein from the dead tissue. A sandwich traveling down my intestinal tract in fact remains outside of my body until it has been digested beyond recognition, assimilated in my cells and thus became an indistinguishable part of me. Therefore is anything I can name, point, tell apart, describe, discuss apart from me? Where is the "body", the core "I" where the life experience and dissected information precipitates? As aminoacids from the slice of cheese eventually build my eyeballs, so is Knowledge dismantled like a protein molecule and ready to be reused for building Wisdom.
"Odos" means "skins" in Lithuanian. I welcome the members of my audience, if moved, to join in and speak their skins with me.
Alina Lupeş
Este o artistă ce locuieşte în Cluj şi care a studiat la Academia de Dans şi Performance CNDB. În acelaşi timp este şi terapeut şi facilitator somatic astfel că mijloacele ei artistice implică practici somatice, afective, şi de atenţie, ce iau forme performative, de improvizaţie, dans, câmpuri sonore, poetice sau conceptuale. "Tot ce iubesc eu are un gust acrişor", performance-ul ei din HomeFest #7, e o deturnare către un univers interior care cuprinde spontan şi firesc tot ce a existat vreodată şi va exista de acum încolo. O instalaţie performativă în care deciziile vor fi împărţite cinstit, la mijloc. Une mie, una ţie, şi una spaţiului care a hotărât deja ce era de hotărât pentru noi.
Tot ce iubesc eu are un gust acrişor
Corpurile şi spaţiile sunt straturi multidimensionale, arhive de istorii, răni şi vindecări care se întâmplă de mii de ani şi ale căror urme le păstrăm în celulele noastre. I feel you feeling me. O invitaţie să ne apropiem de experienţa interioară simţită. O co-reglare în timp real, calitate a prezenţei şi spaţiu de rezonanţă, în care putem accesa arhive şi posibilităţi.
Tot ce iubesc eu are un gust acrişor e o deturnare către un univers care s-a deschis şi a crescut în mine. Un loc albastru-verzui, cu o sonoritate spaţioasă, care cuprinde spontan şi firesc tot ce a existat vreodată şi va exista de acum încolo, într-o atmosferă de lumină la apus pe dealurile de acasă. Unde sinestezicul îmbrăţişează, din interior şi de pe deasupra, emoţionalul şi senzorialul.
O instalaţie performativă în care deciziile vor fi împărţite cinstit, la mijloc. Une mie, una ţie, şi una spaţiului care a hotărât deja ce era de hotărât pentru noi.
Sam Fiorillo
Sam Fiorillo este un artist american la Berlin. Originar din Kansas, în capitala Germaniei trăieşte, performează, pune la cale evenimente, mese, muzici, filme, ce se iveşte. Tocmai a încheiat un master despre performance-ul colectiv pe tema art sharing în spaţiul domestic. Cercetarea a luat forma unui roman folk ideologic domestic pe care abia aşteaptă să-l împărtăşească. În HomeFest #7 ne invită la The Farewell Party.
The Farewell Party
Performance-ul se manifestă ca un joc şi o sculptură socială puse în scenă de un sat format din 335 de figurine din teracotă. Un sătean vrea să plece iar noi, spectatorii HomeFest, vom participa la petrecerea lui de adio.
The Farewell Party is an ongoing ritual, game, and social sculpture enacted with a village of 335 (sometimes more, sometimes less) tiny terra cotta figures. Very much like us, the villagers are social beings since they live, relate, work, tell stories, and grow old all together. Most are happy this way - perhaps even happy forever. Only sometimes, rarely, there is one who desires to depart...
Tonight is the farewell party! And the village welcomes you to their ongoing ritual where, as The Farewell Party meets more audiences, the village enacts its diaspora.
Neil Callaghan
Neil Callaghan lucrează în teatre, galerii şi numeroase alte locuri din întreaga Europă cu o serie întreagă de oameni şi companii, printre care Meg Stuart/Damaged Goods, Doris Uhlich, Lea Anderson, Frauke Requardt, Jannina Rajakangas, Simone Kenyon. Îl preocupă atenţia şi percepţia iar ideea de a asculta şi a crea spaţiu în interiorul corpului îi alimentează lucrările. Vessel este o coregrafie a sentimentelor.
Vessel
Performance-ul reprezintă o coregrafie a sentimentelor - o privire asupra diferitelor moduri în care informaţia ajunge de la unul la altul. Suntem în permanenţă conectaţi la lumea din jur - noi suntem lumea din jur. Cum ne (mai) întâlnim şi cum suntem atenţi unii la alţii?
Vessel is a choreography of "feels" - a look at the different ways in which information is shared between one another.
We are in a constant dance of attention with the world around us. We are the world. How can we shape this dance to meet each other differently?
Alina Tofan
Este unul dintre cei 14 artişti care îşi va deschide casa pentru spectatorii HomeFest #7. Absolventă de Art-Terapie prin Teatru, la UNATC, în prezent este interesată să dezvolte pe scena românească conceptul de eco-performance. Experimentează forme alternative de lucru: de la teatrul oprimaţilor, teatrul senzorial, tehnica statuilor vivante şi tot felul de alte tehnici. În HomeFest #7 ne invită la Plastic Bag Poetry - ECOpoesis of my body, o eco-meditaţie în mişcare, în care vom simţi şi vom explora plasticul dintr-o perspectivă poetică, performativă.
Plastic Bag Poetry - ECOpoesis of my body
Performance-ul reprezintă o eco-meditaţie în mişcare ce îl va implica activ pe spectator. "Plastic Bag Poetry porneşte de la "punga cu pungi" pe care o avem cu toţii, dovadă a comportamentului nostru de consum. Folosind texturi diferite de sacoşe, poezii de-ale lui Fernando Pessoa şi frecvenţe binaurale, vom explora ce avem mai la îndemână: plasticul, dintr-o perspectivă poetică, performativă. Pungile de plastic devin obiect al simţurilor", cărătoare de aer", texturi ale fragilităţii şi vulnerabilităţii. Folosind intenţia, sunetul vindecător cântat propriului corp în mişcare, plantele din apartament ca martori, vom încerca să devenim mai conştienţi şi mai prezenţi de plastic, dar fără a-l învinui sau a ne învinui. Explorăm, simţim şi nu punem Etichete!
Jasmin Schädler
Are o diplomă în studii culturale integrate şi fizică, urmată de o alta în regie de teatru şi apoi un master în practicarea artei (art praxis) cu teza With a Human face? Aesthetics and Politics of Datafication. În zona de performance investighează relaţia dintre spaţiu, percepţie şi identitate, deopotrivă în analog şi în digital. Analizează ierarhiile cunoaşterii, modul în care aceasta ia naştere din colectarea datelor. Această preocupare o veţi întâlni şi în performance-ul ei din HomeFest #7: Algorithma, consilierul digital în sănătate, alimentat cu milioane de video-uri din domeniu de pe Youtube, devine un vindecător care dă soluţii neaşteptate pacienţilor săi, chiar şi atunci când aceştia nu le cer. Despre tot ce face Jasmin aflaţi aici: https://jasmin-schaedler.com/
Algorithma - Your health and healing Algorithm
Do you remember Eliza the chatbot? The least judgemental therapist ever. It's creator, Joseph Weizenbaum, once wrote: "I had not realized... that extremely short exposures to a relatively simple computer program could induce powerful delusional thinking in quite normal people." As the myth goes, his secretary asked him to leave the room so she could privately speak with Eliza. Algorithma is an updated version of Eliza. But Algorithma does not only function as a therapist but as a general health adviser with a focus on healing. Algorithma was fed with millions of health advice videos from Youtube that allows it to always propose an unexpected solution to its patients, even if they don't ask for it. Once let loose for an advice session Algorithma becomes unstoppable and dives deep into the pool of health and healing click-baits. Meet Algorithma and be ready to get delusional.
Lumi Mihai
A studiat pictura şi este artist vizual, wardrobe designer şi profesor de arte plastice. Se exprimă în medii diferite pe care le tratează, fără să vrea, prin parametri picturali. Este interesată în mod profund de actul artistic intim şi adevărat, nealterat de interese neconcorde, subiectele ei fiind parte neapărat din urgenţele personale. În FĂ-MĂ, DESFĂ-MĂ, performance-ul ei din HomeFest #7, trebuie să mori puţin ca să te vindeci, să spargi nişte ziduri ca să iasă lumina, să te dezbraci de un tine ca să îmbraci altul. Participarea "spectatorului" va fi foarte importantă şi va contribui direct la realizarea acestei întâmplări.
FĂ-MĂ, DESFĂ-MĂ
Uneori, ca să te vindeci, trebuie să mori puţin. Să spargi nişte ziduri, ca să iasă lumina. Să te dezbraci de un tine, ca să îmbraci altul. Şi să le priveşti pe toate în ochi, de aproape, ca nu cumva să-ţi scape ceva din propria călătorie.
Performance-ul meu despre asta este, şi despre relaţia intensă a sinelui cu sine şi cu sinele pereche. Participarea "spectatorului" va fi foarte importantă şi va contribui direct la realizarea acestei întâmplări.
Leonardo Montecchia
Leonardo Montecchia s-a pregătit şi a lucrat ca actor şi dansator în Buenos Aires şi apoi s-a stabilit în Franţa în 1998. Activează în cadrul companiei sale - La Mentira - în calitate de coregraf, performer şi profesor. De asemenea, colaborează cu numeroase alte companii şi instituţii din Franţa şi străinătate. În 2005, la Montpellier a creat conceptul "Hors Lits" (Din Pat) o serie de performance-uri în apartamente care i-au dat posibilitatea să experimenteze şi să se apropie foarte mult de spectatori. DANCING IN MY BED-ROOM (Dansând în dormitor) este despre... cum trăieşti... acest performance... acest dans... în locul tău.... şi în locul meu... Vedeţi cum... la HomeFest #7.
DANCING IN MY BED-ROOM
It's about... how you live... this performance... this dance... in your place... and in mine.
It's in-this-side... face on... one to one... other side.
Here... but not really... in my bed-room.
Anamaria Feraru
Este actriţă şi în prezent studiază scrierea dramatică la UNATC. Co-fondatoare la Şangri-La Artistic Ground şi creatoarea Ştafetei independent.2020, Anamaria este interesată de teatrul politic-social. În HomeFest #7 o puteţi vedea în Waller-Bridge o întâlneşte pe Adichie pe bd. Ferdinand I 44 - un performance care are ca temă relaţia dintre mamă şi fiică, la intersecţia a trei generaţii şi se concentrează pe nesiguranţele unei femei contemporane, tinere, care întâmpină dificultăţi pe plan profesional, familial şi emoţional.
Waller-Bridge o întâlneşte pe Adichie pe bd. Ferdinand I 44 | Waller-Bridge meets Adichie on 44 Ferdinand I Blvd.
Performance-ul meu are ca temă relaţia dintre mamă şi fiică şi este alcătuit din texte scrise de actriţa şi scriitoarea Phoebe Waller-Bridge şi scriitoarea Chimamanda Ngozi Adichie.
Se petrece la intersecţia a trei generaţii şi se concentrează pe nesiguranţele unei femei contemporane, tinere, care întâmpină dificultăţi pe plan profesional, familial şi emoţional.
Voce: Dana Voicu
Disclaimer: doar persoanele peste 16 ani pot vedea spectacolul deoarece se foloseşte limbaj vulgar.
Mariana Ferreira
Este actriţă dar şi scrie piese de teatru care i-au fost publicate sau puse în scenă. Lucrează cu memoria şi biografia ca o formă ce poate fi chestionată, manipulată sau poate deveni subversivă. Este interesată de paradoxurile existenţei umane şi foloseşte deopotrivă poeticul şi mediul digital pentru a înţelege lumea înconjurătoare. Rotten Roots este reflecţia unei femei asupra vieţii şi morţii plantelor de apartament (pe perioada lockdown-ului) în paralel cu propria ei decădere şi mortalitate.
Rotten Roots
Performance-ul este reflecţia unei femei asupra dispariţiei plantelor din apartament, pe care le-a adus în casă în timpul carantinei. În încercarea de a vindeca plantele bolnave, artista vorbeşte despre propria viaţă şi propria moarte, despre decădere şi descompunere.
I look at my plants while I write these words.
I used to have many more.
My plants are dying.
No matter how much I try, they are sick, decaying, rotting.
I try to save them.
I ask myself if they even belong here. I ask myself where do they belong.
I receive people in my home. I notice how almost everybody is an expert on plants.
They give me advice. I follow the rules. But the plants are dying.
Should I let them go?
Where do plants go when they die?
What color is a plant's heaven?
Rotten Roots is a woman's reflection on the life and death of the plants she brought home during lockdown. Trying to cure the ones who are sick, she reflects on her own decay and mortality, invoking some of the earliest pieces of written literature in the world and their observations on the subject of death.
Less Gravity
Este numele unui proiect de rock-balancing început dintr-o veche pasiune pentru pietre a fotografului Manuel Munteanu. Interesul său se îndreaptă către cele vizuale şi naturale - cu precădere rock-balance, landscaping, instalaţii, fotografie, raku şi kintsugi - iar pe unele le şi practică. La HomeFest #7 vă invită la Laboratorul cu pietre, o sesiune outdoor de rock-balance care urmăreşte să descopere şi să valideze impulsul creativ din fiecare dintre noi, în cea mai aparent banală joacă - joaca cu pietrele.
Laboratorul cu pietre
Rock-balancing este o artă dar în acelaşi timp este o formă de exprimare, de meditaţie, de vindecare, de dezvoltare personală, de explorare a gravitaţiei şi a altor legi ale fizicii, un exerciţiu de calm pentru situaţii neplăcute (în cazul de faţă colaps şi reconstrucţie) şi o modalitate de a te conecta cu mediul înconjurător şi nu în ultimul rând, cu tine însuţi.
Indiferent de vârstă, oamenii sunt din ce în ce mai deconectaţi de la natură şi comunicare datorită tehnologiei, ceea ce le dăunează atât fizic cât şi emoţional şi le scade gradul de conştientizare a relaţiei lor cu mediul, fie el uman sau natural, pe termen scurt şi lung. Mulţi au posibilităţi reduse de timp sau le lipsesc oportunităţile în ce priveşte capacitatea de exprimare, inclusiv artistică, şi tocmai această problemă poate fi rezolvată prin practicarea balansării pietrelor, ca mijloc la îndemâna oricui şi oriunde.
Laboratorul cu pietre se prezintă aşadar sub forma unei sesiuni outdoor de rock-balance cu spectatorul unic şi urmăreşte să descopere şi să valideze impulsul creativ din fiecare dintre noi, în cea mai aparent banală joacă - joaca cu pietrele - să demonstreze puterea actului de creaţie în orice act de vindecare, să (re)trezească simţul plăcerii timpului petrecut cu sine şi să inspire acţiunea artistică în mediul înconjurător, inclusiv cel urban.
Márcia Lança
Márcia Lança deţine o diplomă în antropologie iar în 2008 a înfiinţat asociaţia culturală VAGAR unde este director artistic. Ca artistă a participat în numeroase spectacole şi a colaborat cu artişti precum João Fiadeiro, Cláudia Dias, Olga Mesa, Marta Dell'Angelo, Jørgen Knudsen, Alex Cassal, Thomas Forneau. Márcia experimentează cu realul şi ficţionalul şi sondează graniţa dintre realităţi, plasând acţiunile concrete (materiale) în centrul cercetării artistice. Primul lucru pe care îl înveţi într-un sistem dominant - să stai la locul tău - este chestionat printr-un singur gest în Magic Exercise 1 - practice for a possible invisibility, performance-ul la care te invită Márcia în HomeFest #7.
Magic Exercise 1 - Practice for a Possible Invisibility
Performance-ul deconstruieşte o serie de acţiuni învăţate într-un sistem social dominant: în acest caz, acţiunea de a "sta la locul tău".
Magic Exercise 1 is part of a series of actions that have disappearance as their axis. In this first exercise subtitled, Practice for a Possible Invisibility, is questioned in a single gesture the first thing you learn in any system of domination: staying in your place.
Parteneri media: Art No More, Centrul Naţional al Dansului Bucureşti (CNDB), Developing Art, Diaspora Civică Berlin, Graphis 122, IQads, ISCOADA, Modernism.ro, Munteanu, Radio România Cultural, Scena.ro, Zile şi Nopţi.
Festivalul HomeFest este un proiect cofinaţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administraţiei Fondului Cultural Naţional. AFCN nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării.