Nu ştiu cît sau pe cine mai interesează astăzi Pirandello. Textele lui îmi par destul de prăfuite, exegeze moraliste depăşite de morala contemporană. Un pic desuete, cu acea scriitură old fashion la care azi rezonează, poate, doar cei trecuţi de prima tinereţe. Avem de două ori Pirandello la Teatrul Bulandra (Şase personaje în căutarea unui autor şi Henric al IV-lea), ambele spectacole în regia lui Liviu Ciulei, cel despre care a auzit românul cultural, după cum ne arată mult comentatul Barometru de cultură.
Nu întîmplător e Liviu Ciulei numele cel mai cunoscut în teatrul românesc. După ce a întors faţa teatrului cu 180 de grade în anii '70, iar spectacolele sale au devenit legende, orice prezenţă a lui Liviu Ciulei în România e un exerciţiu de memorie teatrală. Spectacolul în sine reprezintă o demonstraţie de memorie reprimată, voit sufocată pentru a nu permite invazia amintirilor dureroase. Henric refuză memoria, negîndu-şi astfel şi existenţa, mai mult, renunţă şi la sentimente. Teatrul invadează viaţa, îi ia locul, o goleşte de sens, astfel încît posibila revenire a memoriei devine periculoasă. Între nebunie şi teatru, graniţa e subţire şi instabilă, nu poţi fi sigur de care parte a ei te situezi. Henric alege să fie demiurgul propriului univers, de fapt gardian al propriei închisori. Jocul de-a Dumnezeu este însă periculos prin riscul implicit de a pierde măsura, lucru care se întîmplă în cazul lui Henric, forţat oarecum să rămînă actor pe viaţă.
Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra".
Henric al IV-lea de Luigi Pirandello.
Cu: Marcel Iureş, Camelia Maxim, Răzvan Vasilescu, Cornel Scripcaru, Şerban Pavlu, Andreea Bibiri/ Ana Ioana Macaria, Valentin Popescu, Mihai Verbiţchi/ Alin Olteanu, Gheorghe Ifrim, Alin Olteanu/ Cătălin Fartaeş, Emanuel Părvu.
Regia: Liviu Ciulei.
Decor: arh. Octavian Neculai.
Costume: Maria Miu.
Lumini: Ioan Lazăr.
Scenotehnica: Emil Banea.