Unind cele două piese într-un ghiduș angrenaj de circumstanțe comice, realizatorii spectacolului Vrei să fii soția mea?, Cătălin Grigoraș și Valentin Oncu, au mizat exclusiv pe inocența din jocul actorilor și au creat cadrul propice pentru confruntările hazoase dintre personaje. Au punctat cu dibăcie, fără stridențe, atractivitatea unor scene, menținând discursul într-un regim realist, verosimil, curat rusesc. Munca pentru montare nu a necesitat mari eforturi. Decorul clasic prevăzut cu bufet, canapea și tablouri-portret pe pereți oferă sugestia unui mediu adecvat pentru familiile unor mărunți proprietari ai unei gubernii. Acordurile unor melodii rusești au întregit atmosfera introducerii în universul specific scrierilor lui Cehov. Tinerii actori la prima întâlnire cu textul cehovian par cam timorați. Singur Ginuc Crișan, veteranul distribuției, s-a mai întâlnit cu personajele piesei în spectacolul fantezist regizat de Rodica Lăpuște în 1998, la a 50 aniversare a Teatrului turdean, intitulat Ursul și Puck-Robin băiat bun, cu Doina Șoproni, Radu Botar și Stelian Roșian, o combinație reușită între Cehov și Shakespeare. Un spectacol extrem de dinamic, după câte îmi amintesc, tocmai de aceea l-am cotat de la bun început drept bombă comică. În montarea actuală, dinamita s-a mai diminuat, dar frenezia confruntărilor dintre personaje are aceeași savoare și zgândăreală ilară. O pagină de istorie teatrală (o privire în spectacologia montărilor) e întotdeauna binevenită într-o cronică dramatică și numai pentru a avea o bază comparativă.
Cu acest atu al experienței în buzunar, Ginuc Crișan, în rolul unui aiurit Stepan Stepanovici Ciubucov, a pornit cu șiretenie netrucată motorul răfuielilor dintre fiica lui Stepan, Natalia Stepanovna (Anca Markos) și Lomov, vecinul îndrăgostit lulea de Natalia (Cătălin Florea). Scenele presărate cu picanterii dialogale prind culoare și ritm deșucheat. Cearta alternează cu dulcegăriile și timiditățile inerente apropierii dintre cei doi tineri. Efectul este unul singur: comicul servit cu naturalețe și implicare. Cătălin Florea uzează de bâlbâieli și caraghioslâcuri străvezii. Anca Markos desenează în Natalia un personaj agreabil, iluminat de o feminitate când lucidă, când versatilă. Această dimensiune a unui spirit nehotărât, capricios, etern feminin, este accentuată mai ales în a doua secvență, când, văduvă fiind, eroina jură să poarte doliu toată viața după soțul ei... până când apare "Ursul" Smirnov în persoana lui Călin Mihail Roajdă și eșafodajul ei sentimental se clatină puternic, rizibil. Roajdă, cu aspect de adevărat ursuleț, conturează profilul unui mojic înfumurat, insistent, fără scrupule. El își dezvăluie nonșalant firea de aventurier insensibil la mofturile muierești, dar cade ușor victimă, cerându-i mâna văduvei. Pasiunile omenești sunt mereu aceleași, indiferent în ce costume (de epocă sau moderne) sunt îmbrăcate personajele.
Comedii vaporoase și drăgălașe sunt cele două unități textuale puse pe scenă la teatrul turdean, dublete teatrale construite în jurul vulnerabilităților omenești dintotdeauna, prinse în lanțul intercomunicării cu semenii și redate într-un joc onest, deschis, ingenuu, distractiv.