Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Talk-show

Talk lipsit de show - Talk-show


Academia Caţavencu, martie 2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Vrei să scrii o piesă de teatru super-realistă, actuală, cool, mişto, şocantă, mai tare chiar decît - interesant titlu, nu? - Monoloagele vaginului? E simplu. Tot ce îţi trebuie este fie un reportofon, fie o memorie foarte bună. Personal, îţi recomand un reportofon bun.

Dacă vrei să scrii Monoloagele vaccinului, tot ce ai de făcut este să deschizi televizorul şi să înregistrezi toate ştirile despre gripa aviară şi tot felul de alte pandemii care bîntuie lumea. Vrei să fii autorul Monoloagelor ovinului? Nu trebuie decît să treci pe OTV şi să înregistrezi elucubraţiile semiartistice ale lui Gigi Becali. Pentru Monoloagele vecinului sau Monoloagele asasinului, "Ştirile de la ora 17" sînt soluţia. Cît priveşte Monoloagele virginului, e puţin probabil să mai existe aşa ceva. După ce ai strîns suficient material, nu trebuie decît să pui cîteva liniuţe de dialog (sau cîteva liniuţe de monolog) şi piesa-i gata. A fost greu? Nu.

Piesa despre care este vorba aici pare a fi (ne)rodul unui astfel de demers, efectul unui reportofon uitat deschis într-un cămin semimuncitoresc. Nu m-a deranjat că subiectul piesei este unul banal (o ceartă hetero-conjugală), ci că piesa este scrisă într-un stil cartieristic şi abundă în expresii şi locuri comune pe care, dacă vrei, le poţi auzi în piaţă, la colţ de stradă şi aşa mai departe. Înţelegem şi noi realismul, dar ce ne facem cu realismul miştocăresc şi gravele erori de gust?! Nu ne facem!

Interesant este că, într-un club elitist, cum e Green Hours, se rîdea de mama jocului la expresii precum: "ai belit-o, să mă ierţi!", "hopa, Penelopa", "te doare-n cordeluţă", "ciorbă de ovare", "ai dat colţul", "te-ai înecat în butoiul cu şmecherii", "viaţa este de rahat, iar tu eşti plină de viaţă", "pentru un cîrnat ai vrut tot animalul", totul asezonat cu o ilustraţie muzicală lipsită de coerenţă, de la Gotan Project la Mihai Mărgineanu cu al lui "mă iubeşte femeile şi e moarte dupe mine", în fine...

O piesă oarecum jenantă, păcat de actorul Marian Popescu a cărui prestaţie, atît cît i-au permis textul şi regia, a fost una onorabilă.




Talk-show
după Ştefan Caraman;
regia: Liliana Câmpeanu;
cu: Marian Popescu şi Raluca Urea;
Teatrul Luni de la Green Hours.



 Toate articolele despre Talk-show


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Iulian Tănase


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer