ianuarie 2022
Anatomia unui val perfect
Promovarea dramaturgiei contemporane a primit undă verde prin concursurile organizate periodic în diferite centre culturale din țară. Să te îngrozești sau să te bucuri când vezi câți tineri bat la porțile afirmării? Oricum ar fi, bogăția culturală exprimată prin lucrări dramaturgice noi e un semn bun. Așadar concursurile de dramaturgie sunt la modă azi și asta nu e rău. Se caută dramaturgi noi, valoroși? Foarte bine.

 Iată că Teatrul de Nord și Consiliul Județean Satu Mare țin pasul cu moda. Că printre autorii de piese sunt multe femei iarăși nu e rău. Înșir câteva nume afirmate sau pe cale de afirmare: Alina Nelega, Alexandra Felseghi, Selma Dragoș, Mariana Starciuc, Alexandra Pâzgu și lista poate continua cu alte câteva promisiuni. Ce mai tura-vura, dramaturgele sunt la modă azi!

Iată că în concursul lansat de Asociația Focus Drama și Teatrul de Nord (ediția 2021) cu tema "Insula" textul câștigător este semnat, inevitabil, de o femeie: Stela Giurgeanu iar textul premiat se numește Anatomia unui val perfect. Nu numai că a fost premiat, dar proiectul a ajuns să fie finalizat într-un spectacol sub regia lui Tudor Dreve și scenografia lui Mihai Șarpe. De ce subliniez împlinirea textului într-o montare? Pentru că unele texte premiate nu ajung, din păcate, să fie reprezentate pe scenă. Ca buni ardeleni, artiștii și promotorii de artă teatrală sătmăreni știu duce un lucru început până la capăt.

Convenția teatrală primește în Anatomia unui val perfect o potențare a dialogului spre dezbatere globalistă. Autoarea are simțul împletirii dialogului cu metafora scenică. Sunt anulate determinările naturale, concrete de spațiu și timp în favoarea unui simbolism dominant, exacerbat chiar. "Insula" este o combinație stranie de locuiri într-un mediu intens artificializat. Mutul Aron (Bianco Erdei) pescuiește rațe de plastic. Locuitorii spațiului de conviețuit sunt prinși într-un impas comunicațional; sunt plictisiți, nevrozați, exasperați că nu se întâmplă nimic. Benny (Andrei Gîjulete) este un tip interiorizat, preocupat să "analizeze" valul perfect al unui viitor incert. Obsesia lui e vizată de sofistica unei condensate metaforizări. El nu caută valul real, favorabil care să-l îndepărteze de țărm, precum căuta Henri Charriere zis Papillon valul care să-l ducă departe de insula recluziunii sale. El caută - nici mai mult, nici mai puțin - "valul perfect", întruchipare a lucrului perfect în sine și pentru sine, ceea ce mi se pare forțat, exagerat în limbaj comun.

Replicile sunt excesiv conceptualizate, dense și pline de semnificații sentențioase, generale, privind soarta omenirii întregi. Firescul a dispărut din acest univers contrafăcut, în derivă, bântuit de demonii depersonalizării progresive. Personajele sunt prinse în stereotipii banalizate prin opacitatea conținuturilor. Nu sunt personaje reale, umplute cu sevă umană, ci stafii ale propriilor neputințe de a-și depăși izolarea și frica, firave rezultante ale pandemiei amenințătoare. Ele acționează în virtutea unor automatisme de supraviețuire sâcâitoare (ceaiul, supa de păstârnac). Insistențele Zoei (Crina Andriucă) fac tot posibilul ca să mențină această falsă impresie de normalitate și calm. Alma (Carmen Frățilă), prin vorbărie și apetitul pentru mâncare caută să-i țină isonul în variantă insinuant comică. Aceste deșeuri de umanitate târzie fac eforturi pentru a se menține pe linia de plutire, invocând, așteptând (ca în teatrul lui Beckett) izbăvirea.

Așteptarea, mai ales a lui Benny, idealistul în căutare de perfecțiune, e încununată de succes în momentul în care placidul Aron pescuiește din oceanul întâmplărilor hazardului o naufragiată cu trup de sirenă (Roxana Fânață). Acoperită cu solzi aurii din gât până în talpa piciorului, cu mișcări șerpuitoare și cu o voce din altă lume, apariția ei înviorează atmosfera mohorâtă, combinație între plictis și încordare psihică. Ea este solul venit din eter să le lumineze calea celor aflați în impas. Tot în termeni generali, discursul ei trimite spre eliberare de prejudecăți și închistări ale gândului laș, mărginit. Din păcate, piesa se mărginește la atât, la îndemnuri vagi de ieșire din impasul gândirii. Regizorul n-a reușit să-i găsească un final, inexistent în text. În rest, piesa propune o invitație la meditație, ce nu trebuie neglijată nici din punct de vedere ecologic, nici futurologic sau mental.

Ca și personajele piesei, aflate în veșnică, tensionată așteptare, așteptăm și noi "valul perfect", piesa perfectă, deși știm că, vorba unui proprietar de autoturism Mercedes: "Nici Mercedesul nu e perfect."


De: Stela Giurgeanu Regia: Tudor Dreve Cu: Bianco Erdei, Carmen Frățilă, Crina Andriucă, Andrei Gîjulete, Roxana Fânață

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus