Derry Girls este un sitcom britanic realizat de scenarista Lisa McGee, originară din Irlanda de Nord, care spune povestea unei adolescente și a prietenilor și familiei ei ce își trăiesc viața de zi cu zi în orășelul Derry în anii '90, spre sfârșitul conflictului armat cunoscut ca "The Troubles" sau Problema Irlandeză. Deși războiul nu a fost unul de natură religioasă, taberele opuse erau constituie în principal din protestanți și catolici. Erin și prietenii ei, Orla, Michelle, Claire și James, sunt elevii unei școli catolice de fete numite Preasfânta Fecioară (Lady Immaculate), așadar simt o aversiune față de protestanți. Cu toate acestea, conflictele de natură politică nu sunt de interes pentru cei cinci tineri ce doresc doar să ducă o viață normală de liceeni. Ele sunt redate de cele mai multe ori din perspectiva adulților din familiile lor, care se uită constant la știri la TV.
În ce privește comicul de caracter, Derry Girls poate fi un exemplu reprezentativ întrucât prezintă caractere umane caricaturizate fără a emoționa spectatorul. Lisa McGee reușește să transforme o perioadă tragică în care zeci de oameni și-au pierdut viața într-o comedie savuroasă despre adolescenți și părinți ce rămân la fel indiferent de contextul socio-cultural și politic la care sunt expuși. Desigur există câteva momente profunde, ce au un impact emoțional asupra privitorului, cum ar fi știrea despre ultimul bombardament din finalul primului sezon sau cea despre încetarea focului din penultimul episod al celui de-al doilea sezon, dar acestea nu interferează cu umorul personajelor deoarece ele nu se lasă atinse sau afectate de evenimentele exterioare. Așadar condițiile pentru un comic de caracter de calitate sunt respectate: insensibilitatea publicului și nesociabilitatea / rigiditatea personajelor.
Erin Quinn este protagonista serialului, cea care are și cele mai atractive trăsături fizice și morale (de observat numele de familie care este omofon cu termenul din engleză pentru "regină"). Tocmai din acest motiv debordează de încredere în sine, calitate care în mod normal nu ar avea cum să dăuneze unei persoane. Dar Henri Bergson afirmă că și virtuțile pot deveni exponenți ai comicului de caracter dacă sunt construite pe automatisme și lipsite de maleabilitate. Exact acesta este și cazul adolescentei de șaisprezece ani care deseori ajunge în situații complicate sau de-a dreptul ridicole din cauza vanității ei excesive. Un exemplu este episodul în care se oferă voluntară pentru a-i fi citită poezia în fața clasei, convinsă că experiența ei de câțiva ani în domeniul scrisului și talentul ei înnăscut îi vor aduce laude din partea noii profesoare de literatură, dar în schimb avântul îi este tăiat, reproșându-i-se că nu este curajoasă și nu își asumă chiar atât de multe riscuri cum a afirmat. De asemenea, expresiile ei faciale autentice și umorul negru o poziționează ca un personaj cu un potențial puternic al comicului de caracter.
Orla McCool este verișoara nonconformistă a lui Erin. Spre deosebire de celelalte personaje din grup, ea este dezinteresată de opinia celorlalți, și este adesea percepută ca nebună sau prostuță. Este excetrică, neînfricată și atrasă de pericol și adrenalină, eclipsându-l chiar și pe James în ce privește aceste trăsături predominant masculine. Orla spune și face tot ce îi trece prin cap fără jenă, fapt care contribuie la inadaptarea ei socială. O scenă reprezentativă pentru caracterul ei este cea în care își invită fără rezerve bunicul la balul școlar, mărturisind că este individul de sex masculin cu care se simte cel mai dezinvoltă și de care îi place cel mai mult. În plus, se prezintă la eveniment într-o rochie cumpărată de familia ei pentru Paștele trecut, în antiteză cu prietenele ei obsedate să găsească în magazine rochia perfectă. Această doză de excentricitate o plasează adeseori și pe ea în situații penibile.
James, vărul lui Michelle, este tipul bărbatului emasculat, ca urmare atât a trăsăturilor sale fizice, cât și circumstanțelor în care se află: este singurul băiat dintr-o școală de fete, o premisă comică promițătoare din start. Pe lângă asta este și englez, fiind privit cu ochi disprețuitori de irlandezi din cauza conflictului politic și militar aflat în desfășurare. Din aceste două motive se află în inferioritate și este adeseori ignorat sau trecut cu vederea în ce privește deciziile luate de grup sau dezbaterile, iar faptul că verișoara sa are o personalitate foarte puternică și îi taie mereu elanul nu îl ajută. Comicul său de caracter rezidă în dorința sa continuă de a se afirma ca bărbat, de a fi mai mult decât o "fată Derry". Putem observa acest lucru foarte clar în primul episod al sezonului 2, în care protestanții de la o școală de băieți și fetele de la școala catolică sunt împărțiți pe perechi într-un proiect ce vizează pacea. James, fiind unicul băiat, este nevoit să facă pereche cu alt băiat, căruia îi povestește încontinuu despre fetele cu care se combină sau despre mușchii pe care îi are. Dar și în acest caz, eforturile de a se impune ca parte a unui grup de băieți îi sunt zădărnicite de Orla, care se alătură perechii din cauza numărului impar de participanți.
Deși nu am discutat despre toate personajele din grupul lui Erin, aș dori să includ și o scurtă analiză a părinților lor, pentru a evidenția faptul că rigiditatea și nesociabilitatea nu sunt elemente regăsite exclusiv la adolescenți. Pentru această demonstrație voi alege cuplul comic Gerry - Joe. Gerry este tatăl lui Erin, soț al lui Mary și ginere al lui Joe. Este cel mai cerebral personaj, deopotrivă dintre adulți și copii, fiind mereu relaxat și înțelegător cu cei din jur. Din acest motiv, comicul său nu este unul de sine stătător, ci se naște tocmai din relația pe care o are cu socrul lui, care caută mereu o ocazie de a-l critica pe Gerry, în ciuda calităților pe care acesta le are. Inadaptarea soțului derivă din incapacitatea de a răspunde sau a se apăra în fața atacurilor fixiste ale lui Joe, menținând mereu o atitudine umilă. Chiar și atunci când încearcă să își exprime punctul de vedere, este ignorat la fel ca James. Ca în penultimul episod al sezonului 2, în care televizorul refuză să pornească după ce Joe l-a lovit în mod repetat, iar vina cade pe Gerry care încerca să îl repare rațional. Gerry afirmă acest fapt, însă este ignorat de toate personajele din încăpere, care îl consideră în continuare vinovat, accentuând tipologia lui de țap ispășitor. Relația tensionată a celor doi este atât de notorie încât în momentul în care Joe îl complimentează pe Gerry în bucătărie, Erin și prietenii ei își dau seama că acesta a apucat să mănânce una din brioșele cu droguri pe care Michelle le-a adus la petrecere.
Sunt mult mai multe caractere și tipologii de personaje care ar putea fi analizate în Derry Girls, dar cred că punctul meu de vedere este deja destul de bine argumentat. Lisa McGee se folosește de teoriile lui Henri Bergson pentru a crea comicul de caracter adunând laolaltă personaje care reprezintă tipuri diferite, dar care au ceva în comun: își trăiesc viața după o logică proprie și câteodată chiar absurdă, neafectați decât în condiții speciale de evenimentele externe.