Să facem prezentările: Mălina Andreescu, Radu Trică, Petra Panait, Corin Popescu, Theodora Pintilie, Salomeea Rusu, Nicoleta Zghibarță, Adelin Tudorache, Sebastian Topan, Claudiu-Răzvan Negoiță, Alex Hegheduș, Cristina Bordeanu, Ileana Benec, Alma Diaconu, Christian Har. Cele 7 fete și cei 8 băieți sunt studenți în anul 3 la licență actorie în cadrul Facultății de Teatru și Film a Universității Babeș-Bolyai și formează clasa Ionuț Caras - Mara Opriș, promoția 2019-2022. Adică, vor absolvi la vară. Până atunci, pe scenă cu ei.
Pe (una dintre) scenele facultății: studioul György Harag (la capăt de culoar, etajul 1, prima ușă pe stânga după ce treci de gangul de pe Kogălniceanu 4). De pildă, în Un fel di Harap-Alb, dramatizare & adaptare după basmul suprem al lui Ion Creangă. Premiera: aseară (14 martie 2022). Următoarele reprezentații: pe 17, 28 și 31 martie 2022. De la 7PM. Intrarea (ca teatrul): free.
O poveste, două ceasuri, 15 viitori actori, 2 profesori / coordonatori / regizori / contribuitori cu ce nevoie pe parcursul reprezentațiilor. Atmosferă studențească, de laborator-seminar cu public, plină de entuziasm, emoție, căldură. Decorurile se montează / demontează la vedere, din / spre culise se circulă pe repede-înainte, e o așa efervescență că ai tendința, ca spectator, să intri și tu în horă, să fi acolo, cu ei, printre ei, acolo unde se întâmplă lucrurile.
Marele merit al Un fel di Harap-Alb e că este, deopotrivă, un spectacol de grup și unul care pune în valoare calitățile individuale ale fiecărui student-actor, reușind, în același timp, să-și spună povestea cu mijloace dintre cele mai variate diverse, surprinzătoare și relevante. Totul într-o dinamică ce explică privitorului de ce genul de teatru care se practică pe scenele profesioniste ale Clujului, fie ele cele ale Teatrului Maghiar de Stat, Naționalului ori Reactorului, sau în spațiile pe care se derulează proiecte de tipul Texte bune în locuri nebune ori Insula, sare în ochi din punct de vedere al capacității protagoniștilor de a se exprima pe bază de replică, de gest, de expresia feței, de voce, de instrument muzical, de mișcare, de nemișcare.
Rând pe rând, cei 15 ai căpitanilor Opriș & Caras sunt protagoniști, personaje de plan secund ori simpli mânuitori de decoruri. Harap-Alb însuși capătă multiple înfățișări, după cum fiecare actor-student aduce pe scenă multiple personaje. Referințele culturale ating deopotrivă zone folcloric-tradiționale și poante bazate pe realități de ultimă oră. Se cântă bucăți pe care le-ar fi recunoscut și Creangă, după cum e rost și de sound-uri la care se uită cu admirație și cei mai conectați dintre DJ. Se dansează cum se dansa acum hăt, după cum se dansează cum se dansează pe orice scenă respectabilă de dans contemporan.
E rost de comedie directă, rapidă, frustă, după cum e loc de scene vaste, leneșe, amplu ancorate în reveria, mai mult sau mai puțin chimic amorsată, în care se scufundă / spre care se înalță adesea tinerii contemporaneității. E semn că teatrul de azi se face cu / pentru oamenii de azi și că a onora tradiția culturală nu înseamnă a o îngropa în clișee / limbaj vetust, după cum un drum cu sens prin imediat nu e musai să înceapă de la cea mai proaspătă versiune de Tik-Tok.
Abordarea multicoloră (costumele, perucile și luminile sunt un spectacol în sine) și multidisciplinară (formulă idioată, demult actoria nu mai înseamnă decât replică, gest și mimică) vine mănușă peste textul extrem fiștichiu al lui Creangă. Toate nebuniile culese (din vaste surse anonime) și / sau imaginate de mare moldav în urmă cu 145 de ani nu pot fi puse în valoare altfel decât onorându-le prin abordări neașteptate, inventive, imposibil de anticipat.
În versiunea UBB-istă, Harap-Alb merge pe stradă, învață la facultate, face farse, se îmbracă în ie, poartă perucă, se dă cu motorul, dansează în club, fumează, bea, iubește și apoi le amestecă și reinventează pe toate de la cap și de la coadă. A spune convențional basmul e, din fericire, imposibil. Altfel, păcătosul s-ar cuveni aspru pedepsit. Spânul ar fi mic copil.