Justiția surprinsă în delirant joc comic - Crimă cu pistol și bile

Premiera din decembrie 2021 a Naționalului clujean Crimă cu pistol și bile se joacă la sala Euphorion cu succes, chiar dacă pe laterala estică a clădirii se ajunge mai greu din cauza îngrădirii spațiului din jurul teatrului în vederea unor reamenajări. Gardul șantierului îngustează și mai mult trotuarul de 80 de centimetri lățime, neluând în seamă pericolul la care se expun cei ce au cutezanța de a veni la spectacole din cauza mașinilor ce trec foarte aproape în mare viteză. Despre cazul mortal petrecut aici în urmă cu puțin timp nici nu e bine să ne amintim. După toate aparențele, lucrările șantierului avansează greu, mai mult lâncezesc, ceea ce înseamnă că ele se vor întinde pe încă multe luni de acum înainte, fără soluționarea problemei. Așa-i la noi... după restricționări pandemice, alte parascovenii.

Dar după ce te strecori printre furcile caudine întinse de primărie, ajungi în sala Euphorion-ului de la subsol și eforturile îți sunt răsplătite, magia teatrului te inundă subit. Poți să participi la un spectacol deconectant precum această comedie neagră Crimă cu pistol și bile de Horia Gârbea, în regia lui Emanuel Petran. O satiră spumoasă la adresa justiției, al cărei simbol este zeița Themis din mitologia greacă având într-o mână balanța dreptății iar în cealaltă sabia punitivă. Dar balanța din mâna ei este binișor dezechilibrată, indicând ironic și semnificativ corupția și matrapazlâcurile din spatele legislației. Insul prins în hățișul de provocări și proceduri legislative adesea ilare ajunge o jucărie comică în mâna manipulatorilor.

Spectacolul aduce în fața publicului doi actori de primă importanță ai Teatrului Național: Irina Wintze și Dan Chiorean. Textul parcă e anume scris pentru a le pune în evidență valoarea, talentul, ardoarea jocului, disponibilitățile identificării cu personajele, măiestria nuanțării replicilor, căldura comunicării cu publicul. E cazul Irinei Wintze care întruchipează nu mai puțin de 12 personaje, într-un vertij aproape amețitor de apariții surpriză, evoluții convingătoare, reușind de fiecare dată să fie alta, fizic și vocal. E o performanță în sine la nivel de travestire și interpretare cum nu puține actrițe ar fi în stare.

Dan Chiorean e nevinovatul învinuit de crimă, de unde evantaiul de situații comice rostogolite cu repeziciune peste inocența sa. Fețele acestei nevinovății îmbracă forme dintre cele mai grotești în funcție de femeile (stimuli externi) cu care intră în relație pe scenă și de propunerile lor exasperante de a recunoaște "crima". Energia disculpării, frapantă, dezlănțuită, direcționată spre comic buf, pusă în evidență de Dan Chiorean este de-a dreptul "electrizantă", după cum observa și Alexandru Jurcan în cronica sa.

O prezență cvasi-decorativă este mortul așezat în sicriu spre fundal, numit "regele asfaltului", adică Vicu Mugurel zis Pastramă, întruchipat de Cristian Rigman cu mustață adecvată (pe jumătate desprinsă) și pălărie specifică întregului clan. Spre a spori ridicolul scenelor, mortul înviază periodic, brusc și ilar, rostind replici hazoase în jargon țigănesc. Fascinația spectacolului ține mai ales de farmecul dat de Irina Wintze travestiurilor sale foarte reușite, prin coloratura mereu surprinzătoare a personajelor interpretate. Încercarea de a semnifica ceva prin partida de șah întreruptă și reluată spre sfârșit rămâne în subsidiar în acest spectacol bazat pe replică și joc actoricesc. E un spectacol simplu, brut, fără zorzoane vizionaristice, fără pretenții și sofisticării, ceea ce îl face agreabil.

Scenografia avută în vedere de Cristian Rusu servește o montare strict funcțională: mese, scaune, un aparat de radio și sicriul pus pe catafalc, adus în prezentul confruntărilor. De obsesive reluări ale Bolero-ului lui Ravel s-a ocupat Domokos Előd. Diversele interpretări ale motivului arhicunoscut ajunge la un moment dat să fie redat în ritmuri de manele. Mediul vizat e bine "prins" și sonor. Un mediu promiscuu, desigur, supervizat de eclerajul lui Jenel Moldovan.

Spectacolul jucat în preajma datei de 27 martie 2022 - Ziua Mondială a Teatrului - a ținut să marcheze o tragedie umanitară petrecută la nu mare depărtare de granițele noastre: bombardarea teatrului din Mariupol de armata invadatorilor ruși. Pentru cei care au murit acolo, Dan Chiorean, a propus în final, la aplauze, să păstrăm un moment de reculegere. Ceea ce ne-a extras brusc din magie și ne-a readus la realitatea tragică a prezentului.