Tocmai alegerea camerei digitale dinamitează orice pretenție a peliculei pentru relevanță. Hanciu nu se aruncă în surprinderea schimbării profunde în producția de film adusă de revoluția digitală în producția de film, și în particular, în educația de film. Cu excepția unei scurte discuții între asistent și unul dintre decidenții curriculei, avantajele peliculei (dacă acestea există), nu sunt evaluate, discutate critic, demonstrate ca tehnologie perenă. Nici măcar pentru fotografie, darămite pentru film, unde producerea unui lungmetraj necesită zeci de kilometri de peliculă înregistrată, developată și procesată.
Nea Jorj este forța motrice din spatele laboratorului foto analogic din UNATC. Adică developează filmele realizate de studenți: le bagă în soluții chimice, le mărește și le usucă. În funcție de cât de mult le ține în cuve, la ce temperatură, umbrele ies mai clar conturate, albul devine mai pregnant, tranzițiile de gri mai nuanțate. De aici, de la aceste "umbre" pline de semnificație, pe care numai el știa să le mai regleze, îi vine și porecla de "omul cu umbra". Ultimul artizan al unui meșteșug uitat - arta fotografică ca proces imersiv, tactil, chimic.
Acum, Gheorghe Blondă se află în purgatoriul bătrâneilor încă activi, care doresc să-și mențină contracte de colaborare temporare mult după vârsta maximă de ieșire la pensie.
Cam pe sub mână, este înserat aici și un activism politic tendențios. În primul rând, de cel puțin două ori când buletinele de știri radio fac referire la "PSD", denumirea partidului este tradusă în engleză drept "the populist party", o traducere tendențioasă.
Contextul este reprezentat de suprapunerea sonoră a știrilor despre protestele împotriva Ordonanței 13 cu zbaterile lui nea Jorj de a rezista răspunsurilor negative din ce în ce mai hotărâte. Legătura dintre cele două acțiuni ar fi trebuit să fie eminamente întâmplătoare: pur și simplu, asta se putea auzi la radio în perioada respectivă. Însă, prin sonoritatea clară, distinctă cu care aceste mesaje sunt înregistrate și redate, intenția regizorului devine clară: Hanciu vrea să recadreze lupta lui nea Jorj de a rămâne activ drept străduința unui cavaler încăpățânat împotriva hidrei politice a UNATC. Interpretarea acesta este, totuși, o forțare.
Nu cunoaștem, din vorbele sale, activitatea politică a lui nea Jorj. Nici simpatiile sale politice nu sunt clar exprimate. Nu știm să fi fost în Piața Universității în 1991, să se fi înscris în vreun partid sau să fi activat în vreun ONG. Cu alte cuvinte, nu aflăm nimic despre angajamentul său extra-profesional care să justifice interpretarea politică a încercării sale disperate și asumate de a-și prelungi șederea în școală de frica inactivității seniorale. Iarăși, suntem complet în întuneric despre legătura conducerii UNATC cu politicul.
Vizual, filmul este rezumat într-un cadru memorabil. După ce se tund reciproc, Hanciu filmează părul de pe podea. Șuvițele albe ale septuagenarului se amestecă cu cele negre ale studentului, într-un yin și yang al vârstelor și al încrederii/simpatiei reciproce.
Aici cred că este un merit important al lui Hanciu - absența unui război al generațiilor, armistițiul în fața tăvălugului progresului tehnologic care scuipă pe bătrânii neadaptați, suspendarea completă a tensiunii între ceea ce a fost și ceea ce este pentru un prezent trăit plenar și deschis. Căci, ceea ce pierde în anvergura discuției despre progres și victimele sale, Hanciu câștigă în apropiere umană. Își face subiectul să vorbească despre copilăria sa, despre viață și despre ceea ce a pierdut până în acel moment. Ar fi fost suficient și dacă l-ar fi lăsat să arate pasiunea pentru acel mic muzeu pierdut pe holurile facultății de film, însă reușește să ducă filmul puțin mai departe, către visuri, regrete și chiar către adulterul plin de consecințe al primei sale soții.
Astfel, Omul cu umbra pleacă în mod clar de la legătura personală dezvoltată între tânărul student și bătrânelul aflat dincolo de pragul pensiei, și cam acolo se și oprește.