aprilie 2022
Afară, Înăuntru
O adevărată poveste păpușărească dezvoltă, creativ și dezinvolt, proiectul teatral intitulat bizar, antonimic, Afară, Înăuntru, propus de Asociația Circus Fairies din Cluj-Napoca și lansat, prezentat intermitent pe diferite scene găzduitoare. Pe scena Teatrului Național "Aureliu Manea" din Turda, spectacolul a fost receptat ca o reușită incursiune în expresivitatea jocului combinativ al actorilor și marionetelor, complementaritate cu efecte vizibile, reunite într-un stil omogen, constructiv. E un semn că acest gen de spectacol poate prinde vad spre inima spectatorului. Este ceea ce fac și cei de la Magic Puppet sau alte trupe independente axate pe bipolaritatea păpușă - actor a limbajului scenic.

După experiența în tehnici de mânuire a păpușilor, câștigată la Teatrul Puck, Andreea Bolovan a îndrăznit să-și exhibe trăirile obsesive în formula suavă a unui spectacol-mărturisire, cu un subiect fragil, delicat, aflat la granița dintre real și fantastic. Personajul creat de ea, emblemă a sensibilității, victimă a stresului cotidian și a singurătății, este o fată obișnuită din zilele noastre care-și caută echilibrul interior într-o lume a valorilor inversate, rebarbative.

Agresivitatea realului naște depresia cuibărită până și în ecranul laptopului, supradimensionat scenic. Informațiile online se înmulțesc sub forma aglomerării cifrelor ce acoperă ecranul. Asta în exterior. Pătrunzând în interioritatea personajului, vom afla, printre altele, dorința fetei de a se cățăra pe acest munte de cifre spre a-l stăpâni. Dar "exterioarele golite de interioare" (Saul Bellow) trebuie umplute cu ceva, altfel ele instalează angoasa, frica, nedumerirea. Dependența de testarea zilnică ce vizează refugiul în virtual naște monștri. O păpușă hidoasă, păroasă, negricioasă, cu ochi exoftalmici, e întruchiparea monstruoasă a acestei depresii. Ea devine călăuză în călătoria onirică a eroinei prin culoarul timpului, așa cum prototipul ei, Alice, pătrunde în lumea miracolelor. Traversarea culoarului e sugerată de formele geometrizate, schimbătoare ce se văd prin ochiul magic al prismei, proiectat intermitent pe ecran. Era bine ca aceste forme luminoase să fie colorate.

Aici își începe activitatea jocul de păpuși-umbre pe ecranul transformat în spațiu al halucinației și al abundenței de simboluri. Steluța luminoasă, luată cu sine din Real, de Afară, e îndelung disputată de personajele fabulației ce se înmulțesc gradual. Luminile și umbrele lăsate de figurinele decupate din hârtie își încep delirul în balansul abstracțiunilor genuine. Intențiile limbajului conotativ sunt multiple. Se sugerează o luptă între eroină și dublul ei, se apelează la elementele specifice magiei negre (liliac, buhă), apare vrăjitoarea cu măturoiul ei ce însuflețește eroii de basm, se ajunge la căderea în iad (grupul de draci), salvarea țintește spre ilustrarea cuplului adamic și recuperarea stelei luminoase, simbolul speranței nestinse.

Întoarcerea în camera cu masa pe care zace laptopul închis marchează o surpriză a poveștii. Monstrul-călăuză, căpcăunul îmbrăcat în blană de urs prinde subit forme urieșești. E cât camera. Oau! Te sperii de el. Iată, a ajuns să pună stăpânire pe Exterioritatea mundană. Raportul figurativ e schimbat. La început, fata era mare și căpcăunul mic. Acum, căpcăunul e mare și fata mică, adică o păpușă ținută în palmă ca frumoasa blondă din seria King Kong de care se îndrăgostește monstrul în filmul lui Peter Jackson. Așadar monstrul este blând sau poate fi îmblânzit prin magia cunoașterii de sine.

 În aceste circumstanțe apare și al doilea păpușar în mărime naturală: Robert Gutunoiu. Scena e un fel de apendice decupat din neguroasele povestioare medievale. Cu fața ascunsă în gluga neagră de călugăr (el) și cu mască și pălărie imensă (ea). Sunt apariții reînviate din vremea ciumei bubonice cu trimitere spre actuala pandemie? În cazul acesta înțelegem că eroina învață să coabiteze cu depresia, cu pandemia și alte molime urâcioase.

Desigur, sufletul acestei subtile animații teatrale este Andreea (Roxana) Bolovan (concept, scenariu, interpretare). Ea este secondată pe scenă de Robert Gutunoiu, abil mânuitor de păpuși-umbre. Kata Palocsay s-a implicat în coordonarea artistică a ansamblului, folosindu-se de contribuția echipei, formată din Florin Marin și Elena Ilash (scenografie, pictură, sculptură), Maria Brudașcă (păpuși & video), Claudia Nemeș, Alexandru Cosnarovici (costume), Manuel Mireanu (lumini, sunet). De menționat că tensiunea dramatică este întreținută de-a lungul reprezentației de ritmul sonor care îngână bătăile inimii, ritm extins treptat la un tumult de trăiri.

Spunând într-un stil atât de cursiv povestea eroinei (păcat că nu i s-a găsit un nume), realizezi ca din întâmplare că spectacolul e nonverbal. Mai are nevoie spectatorul de cuvinte? La ce bun? Iată cum poți să te îndrăgostești de teatrul de animație!



De: Andreea Roxana Bolovan Regia: Kisó Kata Palocsay Cu: Andreea Bolovan, Robert Gutunoiu

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus