Fără a avea vreun fundament istoric, dramaturgul compune, în versuri, un text cu mult umor, despre întâlnirea dintre triburile migratoare ale cumanilor ṣi pecenegilor, reprezentați aici de Regina peceneză cu fiica ei, ṣi de Regele cuman, cu fiul său. Povestea Olalutei ṣi a lui Steke, întâlnire din care s-ar naște poporul român, "poveste reală ṣi bestială", după cum aflăm din spectacol, chiar de la personajul Autorul, ar fi fost descoperita de bunicul acestuia în gară la Lehliu (locul în care s-a născut Mimi Brănescu!), pe vremea când a început construcția căii ferate.
Expresiile licențioase, amuzante, cu care textul este condimentat, ne sunt prezentate ca rezultat al faptului că strămoșii nu erau prea educați, principala ocupație fiind războiul, iar limbajul "poate părea vulgar în ochii voștri, dar așa se exprimau strămoșii noștri". Ironia ṣi autoironia textului, dar ṣi a spectacolului, sunt devoalate încă de la ridicarea cortinei, prin decorul reprezentat de două panouri și un car, poziționat muzeistic, cu o sacoṣă "Lidl" în interior, pe unul dintre panouri descifrându-se celebra maximă "Carpe Diem", reciclată aici în "Capre Diem".
Asistăm la o montare de tipul "teatru în teatru", în care desfășurarea acțiunii este frecvent întreruptă de personajul Autorul, care este și regizor, bine întruchipat de Vlad Volf, foarte energic, cu o isterie în crescendo, la fiecare apariție, spre amuzamentul spectatorilor. Acesta descrie publicului capodopera cu "tentă futuristă", pe care ṣi-a propus să o scrie ṣi regizeze, dar, din neputințele ṣi mofturile trupei, precum ṣi din lipsuri financiare, rezultatul e doar o banală abordare cu "tentă realistă", lucru demonstrat, de altfel, ṣi prin decorul redus la câteva elemente, sau prin costumele atemporale, imaginate sugestiv de scenografa Adela Pârvu.
Însoțit de personajul Amanta directorului, pe care nu a avut în ce să o distribuie, dar pe care trebuie să o prezinte spectatorilor, își demonstrează decăderea profesională, pe care a fost constrâns să o accepte. Narcisa Novac, care semnează și asistența de regie alături de Mimi Brănescu, compune, cu mult farmec ṣi comic studiat, pe blonda amantă, actriță - manechin, stângace ṣi prostuță, culminând cu savurosul moment de muzică ṣi dans din final.
Și cum orice poveste trebuie să aibă ṣi un Povestitor, Silviu Debu figurează unul elegant, distins, rafinat, al cărui discurs este bruiat de privirile fulgerătoare ale Autorului ṣi de permanentele lui reproșuri în privința frazării ṣi a rostirii necorespunzătoare a partiturii versului său, răsplătite de public cu râsete ṣi chicoteli.
Regele Cuman, autoritar ṣi nemulțumit, impune noi reguli, necesare pentru îmbunătățirea educației fiului său. Convingător Adelin Ilie în Steke, fiul rebel, pasionat de invenții ṣi inovații, nicidecum de mânuirea armelor, deranjat de lumea prost alcătuită, este vegheat în evoluția sa de educatorul Ilstidih, întruchipat cu expresivitate de Nicolas Caṭianis, al cărui nume, "cel care-n frunte are o stea", e purtat ṣi de zei. În casa Reginei pecenegilor, Alavathrig, principala preocupare este educația fiicei, Olaluta. Blanca Doba, fiica naivă, pasionată de somn ṣi mâncare, își construiește cu delicatețe personajul Olalutei, care trebuie să treacă la dietă, la studiat greacă ṣi latină, pentru a se mărita cu un om de seamă, "nu cu un fotbalist". Educația Olalutei este vegheată de Doica, imaginată cu haz de Monica Ivaṣcu, de loc din Pirinei, poliglotă, locul doi la skanderbeg, dezagreabil "parfumată". Eunucul, Mare dregător al Reginei, este compus de Valentin Terente cu minuțiozitate ṣi nuanțare, cu plastică în rostire ṣi gest.
Cea mai spectaculoasă scenă atât în privința interpretării, cât ṣi a scriiturii, este cea a întâlnirii dintre cei doi conducători - Regina Alavathrig, excelent interpretată de Ramona Gângă, plină de nuri, lascivă ṣi apetisantă sau, după caz, demnă ṣi autoritară, secondată de burtosul, necioplitul Rege Cuman, fost afacerist de succes, pe care inflația l-a băgat în foame, compus cu multă măiestrie de Alin Florea. Înfruntarea lor devine "o bătălie" a cuvintelor meșteșugite ṣi a ispitelor de alcov, de un comic savuros.
Dincolo de aparența unui spectacol amuzant ṣi deconectant, Mimi Brănescu împreună cu actorii, aduc, atât prin text, cât ṣi prin viziune regizorală, în lumina scenei brăilene, o tristă meditație asupra lumii teatrului contemporan. Un tragic costumat în haină comică, accentuat ṣi prin momentul regizorului tehnic, Ionel Spălatu, interpretul personajului Maṣinist. Nu mai avem autentice valori în lumea teatrului, iar cele puține sunt ridiculizate, nu mai avem regizori. Actorii au devenit cocori, zburând dintr-un ciubuc în altul, inculți, plini de sine, celebri fără glorie ṣi fără respect. Rolurile, doar "o maimuțăreală" în texte contemporane, în care au ajuns să se împerecheze "câini cu fazani".
Ob-la-di, Ob-la-da, celebra piesă a formaṭiei The Beatles, colorând aplauzele din final, îți imprimă cuvintele versului "Life goes on, bra / How the life goes on", parafrazând "Theatre goes on, bra / How the theatre goes on". Ne dorim ca începând de mâine, să fie ceva mai bine...
(Foto: Radu Aramă)
Minunaṭii Orinoco
Teatrul Maria Filotti din Brăila
Text și regie: Mimi Brănescu
Decor și costume: Adela Pârvu / Asistent regie: Narcisa Novac
Distribuția în ordinea intrării în scenă:
Vlad Volf - Autorul / Silviu Debu - Povestitorul / Narcisa Novac - Amanta Directorului / Alin Florea - Regele Cuman / Nicholas Cațianis - Ilstidih / Adelin Ilie - Steke / Blanca Doba - Olaluta / Ramona Gîngă - Alavathrig / Valentin Terente - Eunucul / Monica Ivașcu - Doică / Ionel Spălatu - Mașinistul
Data premierei: 16, 17 aprilie 2022