Nu, nu îmi pregătesc o prelegere pentru o conferință legată de persoanele suferinde de boli psihice (nici nu aș avea cum, nu am pregătirea necesară) ci vreau să vă povestesc despre cel mai recent spectacol al Teatrului de Păpuși "Prichindel" din Alba Iulia - Tati e trăsnit, în regia Claudiei Machedon, având la bază un text semnat de Paula Fünfeck.
Trebuie să menționez că acest spectacol este rodul unui proiect inițiat de Asociația Română pentru Promovarea Artelor Spectacolului (ARPAS), câștigat și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) și derulat în parteneriat cu mai multe teatre din țară, printre care și Teatrul de Păpuși "Prichindel" din Alba Iulia. Proiectul, intitulat Teatrul contemporan pentru săli de clasă, este unul inedit și binevenit, pentru că, astfel, teatrul poate fi mult mai prezent, ca factor educativ, în viața elevilor de gimnaziu și de liceu, privați în anumite orașe, precum Alba Iulia, de existența unui teatru dramatic.
Așa cum declară inițiatorii acestui proiect: "(...) este un proiect dezvoltat în colaborare cu Goethe-Institut București și cu agenția Henschel din Berlin. Formată din dramaturgul Elise Wilk și mediatorii de proiecte Ioana Gonțea și Ciprian Marinescu, echipa își propune să implementeze în cinci teatre pentru copii și tineret din România un format nou de teatru, foarte răspândit în spațiul german, Klassenzimmerstücke - spectacole special concepute pentru a fi jucate în sălile de clasă."
Revenind la problematica despre care vorbeam în primele rânduri, textul semnat de Paula Fünfeck, tradus de Elise Wilk, propune o analiză, din perspectiva celor aflați în curs de maturizare, a problemelor de comportament cauzate de o boală ai cărei factori declanșatori nu se cunosc (majoritatea bolilor psihice au o cauză mai mult sau mai puțin cunoscută): tulburarea bipolară. Wikipedia ne spune că "Tulburarea bipolară, cunoscută anterior ca depresie maniacală, este o tulburare mentală care cauzează perioade de depresie și perioade de dispoziție anormal de crescută. Dispoziția crescută este considerabilă și este cunoscută ca manie sau, dacă este mai puțin intensă și simptomele de psihoză sunt absente, hipomanie. În timpul maniei, individul se comportă sau se simte anormal de energetic, fericit sau iritabil. Indivizii adesea iau decizii nu prea gândite fără a lua prea mult în seamă consecințele. Nevoia de somn este de obicei redusă în timpul fazelor maniacale. În timpul perioadelor de depresie ei pot plânge, pot avea o perspectivă negativă asupra vieții și contact vizual slab cu alții. Riscul de suicid în rândul celor cu această boală este de peste 6 procente în timpul a 20 de ani, pe când auto-vătămarea are loc la 30-40 procente."
Biba este un copil, care poate avea 11 sau 12 sau 13 ani..., al cărui tată suferă de tulburare bipolară. Din motive necunoscute Malou, tatăl, își crește singur copilul, fără o mamă prezentă, care să-i ghideze pașii și să vegheze la educația acestuia. Copilul înțelege că ceva nu este în ordine cu tatăl lui, dar îl iubește așa cum este, trăind cu speranța că tatăl său are ceva care se poate vindeca. Tatăl este o persoană inteligentă, cu numeroase brevete de invenții, dar care, din momentul declanșării bolii, nu își mai poate controla stările. Are perioade în care zace într-un fel de letargie și nu se poate concentra la nimic, nici măcar la ce se întâmplă cu copilul său, dar și perioade în care este plin de energie, de idei, este exuberant fără măsură. Este conștient de boala lui (a avut și gânduri suicidale), dar nu știe cum să se lupte cu ea. Și toate acestea se răsfrâng asupra copilului, care, din păcate, poate să dezvolte la rândul său această tulburare psihică.
În perioadele în care Malou este letargic, Biba fie întârzie la școală, fie este pus în situații jenante, fie nu ajunge deloc, iar numărul absențelor crește și crește. Biba încearcă să-și trezească tatăl la realitate, încearcă să îl determine să-și schimbe starea, dar lucrurile nu sunt atât de simple. Malou este conștient că ceea ce se întâmplă cu el se răsfrânge asupra copilului și încearcă să se mobilizeze, dar nu face decât să se comporte ca un alt copil, transferând responsabilitatea sa pe umerii copilului său. Un fel de joc se produce între cei doi, un joc din care nici unul, nici celălalt nu prea au cum să iasă învingători.
Biba, pe durata întregului spectacol, se străduiește să-și mobilizeze tatăl: îl îmbracă, îi pregătește micul dejun, vorbește la telefon în locul lui, cu speranța că el, tatăl, Malou, își va reveni și că va fi bine, și că el, Biba, nu va ajunge la Protecția Copilului. E un haz-de-necaz continuu, e o situație hilară, dar, în același timp tragică.
Fiecare copil/adolescent-spectator va înțelege ce vrea și ce poate, în funcție de propriile experiențe. Spectacolul se încheie într-o notă oarecum optimistă, în genul lui Scarlett O'Hara din Pe aripile vântului a lui Margaret Mitchell, care își spunea, parafrazez, că mâine e o nouă zi, așadar un nou început.
Aș vrea, ca să subliniez cele spuse, să redau un scurt fragment din spectacol:
"MALOU: Ce te smiorcăi acum? (Biba nu răspunde.) N-am vrut, scuze. Dar e prea mult pentru mine azi.
BIBA: Și pentru mine e prea mult.
MALOU: Hai că fac ceva de mâncare. Asta e ce fac de obicei tații singuri. Învață să gătească și să spele vasele și să le interzică copiilor să bea Cola.
BIBA: Fă ce vrei.
MALOU: Ce ai? Ești sictirit? Acum mă simt și mai rău. Data viitoare, mai bine să te abții decât să înrăutățești totul!
BIBA: Știi ceva? Mi-a ajuns. Poate ar trebui să vină ăia de la Protecția Copilului să mă ia.
(Biba iese. Malou rămâne singur.)
MALOU: Biba! Nu fugi. Sunt bolnav, nu mai știu ce vorbesc! E din cauza dușmanului, el mă lasă să spun tâmpenii. Pentru că mă simt mizerabil. Văd toată lumea prin lentile negre. (Se oprește, trist.) Hai, du-te! Mai bine să pleci. Sunt o povară pentru ceilalți. Sunt contagios. Nu sunt în stare să am grijă de un copil. Dacă ar putea cineva să vadă cum arată în capul meu! Mâine. Mâine o să fiu mai bine. Trebuie să rezist până mâine. O să treacă. Mereu trece. Până acum a trecut de fiecare dată. Mâine. Mâine. Mâine o să întorc din nou lumea cu susul în jos. Mâine o să fiu din nou pilot de formula 1 și mecanicii o să îndepărteze frânele."
Premiera spectacolului Tati e trăsnit a avut loc vineri, 6 mai 2022, într-o sală de clasă, așa cum era prevăzut, în fața unor elevi de clasa a VII-a de la o școală gimnazială din Alba Iulia, respectiv Școala Gimnazială "Mihai Eminescu". Reacțiile elevilor au fost diferite: unii s-au amuzat de situațiile celor doi și au concluzionat că tatăl era un prieten pentru fiul său, alții au apreciat jocul actorilor, urmărind cu foarte mare atenție cum au intrat în pielea personajelor, alții au spus că sunt foarte bucuroși că au asistat la un astfel de spectacol, pe care l-au considerat interesant, iar alții nu au avut nicio reacție. E absolut firesc. E un pas, un început, pentru a-i confrunta pe acești copii cu o anume realitate, pe care nu o cunosc sau care le este ascunsă. Astăzi nu ar mai trebui să existe subiecte tabu, dacă vrem să avem o societate umană. Pentru că necunoașterea duce la interpretări, la erori de judecată și, implicit, nu duce la nimic bun.
Pentru că am spus că au fost apreciați actorii de către unii elevi, vreau să subscriu și să spun că au fost extraordinari! Iulian Costea - Malou, tatăl, și Mădălin Costea - Biba, fiul, au fost de acolo, din această tristă istorioară. Au fost atât de expresivi, de bine intrați în rolul fiecăruia, încât aveai impresia că sunt acolo cu adevărat un copil cu tatăl lui. Și acest lucru se datorează și viziunii tinerei regizoare, Claudia Machedon, care, se pare, după cum a declarat ea însăși, a colaborat foarte bine cu cei doi actori, declarându-se încântată și satisfăcută de o astfel de colaborare. Cei doi actori, ambii absolvenți de teatru dramatic, care s-au convertit cu succes la păpușărie și la teatrul de animație, spun că s-au bucurat să se prezinte astfel în fața publicului. A fost o experiență interesantă, atât pentru mine, cât și pentru regizor și actori, așa cum au declarat-o ei înșiși, de a susține un spectacol într-o sală de clasă, în mijlocul elevilor, cu o astfel de propunere teatrală, deloc facilă. Și este doar începutul.
Tati e trăsnit - proiect co-finanțat de AFCN, implementat de Asociația Română pentru Promovarea Artelor Spectacolului și Teatrul de Păpuși "Prichindel" Alba Iulia
Regia artistică: Claudia Machedon
Distribuția: Iulian Costea și Mădălin Costea