Comedia unui jaf feminist - Reservoir Cats

Teatrul Avangardia de pe Lipscani este un teatru independent de succes care aducea în săli cam 50.000 de spectatori pe an în perioada pre-pandemică. Un teatru care afirmă că se adresează publicului larg și nu unui cerc restrâns. Un astfel de teatru care nu este finanțat de la bugetul de stat trebuie să aducă mereu spectacole cu succes la public, ne-elitiste ca să rămână în business.

Vineri 19 mai, 2022 am intrat pe coridorul cu candelabre ca de club de noapte, cortină în cortină cu clubul Gilda, și am asistat la premiera cu Reservoir Cats, o piesă scrisă de o tânără spanioloaică Carolina Corvillo (n. 1988, din Madrid) în colaborare cu Ricard Reguant care este și regizorul spectacolului. Spectacolul ține spectatorii în priză de la prima până la ultima replică, grație, în principal, unui text foarte bun și foarte modern inspirat din situații și personaje din universul lui Tarantino, dar, din fericire, fără gheizerele de sânge din ultimele lui filme.

Pentru cine nu știe, Reservoir Dogs este debutul din 1992 al cineastului Quentin Tarantino în care este vorba despre un grup de hoți care atacă un magazin de diamante. Filmul se desfășoară înainte și după jaful care nu a decurs așa cum sperau. Ideea de a reface filmul cu femei nu este nouă, în lumea filmului s-a făcut deja un remake numit Reservoir Cats în 2011 (regie: Garnet Mae), care nu a avut însă succesul lui Tarantino.

Am fost puțin sceptică înainte de premiera de la Avangardia pentru că genul acesta de copycats artistice pot fi ca knockoff-urile de Prada și Channel vândute la colț de stradă la preț redus: drăguțe dar de calitate îndoielnică. Spre surprinderea mea însă, Reservoir Cats are exact ce nu mă așteptam, și anume originalitate și prospețime artistică, grație unui text viu, dinamic și foarte actual. Spectacolul este interpretat cu ritm și vervă de un grup de actrițe tinere: Alexandra Aga, Adriana Aldea, Gabriela Porumbacu, Alexandra Apetrei, Ana Donosa și Andreea Hristu.

O voce de bărbat cu alias de femeie, UMA, mastermindul misterios al jafului conferă celor șase protagoniste câte un alias și o mască de actor celebru: BRAD PITT, JOHN TRAVOLTA, SAMUEL L. JACKSON, LEONARDO DE CAPRIO, BRUCE WILLIS și ROBERT DE NIRO. Adică distribuția de vis. Dar, cum suntem la o comedie, întoarsă pe dos, ca și sexualitatea unora dintre fete.

BRAD PITT (Adriana Aldea) este "Cultă, educată, urăște vulgaritatea și se ghidează după un cod al onoarei profesionale extrem de strict." JOHN TRAVOLTA (Ana Donose) este "Cea mai experimentată. E hârșită prin viață și știe ce înseamnă să piezi un tovarăș. Are o atitudine mai umană și maternală," SAMUEL L. JACKSON (Gabriela Porumbacu, finalistă la iUmor) este o "Femi-nazi" militantă. Extremistă... cu o personalitate explozivă și reacții disproporționate." Punctul slab este "honey bunny"-ul său, "LEONARDO".

LEONARDO DI CAPRIO (Alexandra Apetrei, cu apariții în filme ca Assassination Games / Jocul asasinilor (2011), The Wanderers: The Quest of The Demon Hunter / Vânatorul de Spirite (2017) ba chiar și După dealuri (2012)) este "asasina cea mai candidă, mai dulce și mai feminină dintre toate. Îi place ceea ce este Politically Correct și arată ca o prințesă Disney... cu o mulțime de îndoieli cu privire la sexualitatea sa." BRUCE WILLIS (Alexandra Aga) este "sexi, feminină, aiurită și cu gusturi rafinate. Are gura slobodă. Ascunde un secret întunecat." În fine, ROBERT DE NIRO (Andreea Hirstu). "Nimeni nu știe cu adevărat ce o motivează pe Robert. Este conștientă de faptul că fetele trebuie să fie unite."

Toate tâlhărițele au o gură slobodă și păreri diferite în toate privințele. Avem de a face cu o comedie polițistă cu limbaj piperat și plină de repere culturale contemporane și reflecții ce satirizează toate discuțiile woke și politically correct despre feminism, patriarhat și masculinitatea toxică.

Dacă în Reservoir Dogs hoții discutau la început, înainte de jaf, despre cântecul Madonnei, Like a Virgin, în Reservoir Cats fetele discută despre filmul Titanic pe care îl înzestrează cu conotații sexuale feministe hilare care caracterizează, în același timp, personajele.

"SAMUEL: Fetelor! Fetelor! Hai să vă zic eu care e treaba cu Titanicul. Bărbați deconstruiți? Schimbări climatice? Un mare bullshit! Nu ați ajuns la miezul problemei! Titanic este povestea unei femei lesbiene care se simte captivă într-o lume falocentrică. De asta încearcă să se sinucidă. Și de aceea, doamnelor, icebergul nu reprezintă schimbarea climatică... Nu! Este metafora brutală și copleșitoare a falusului uriaș și înspăimântător care planează asupra genului feminin! Suntem cu toate pe nava aia!!"

Decorul lui Bogdan Amarfi este foarte simplu și sugerează un teatru, câteva scaune și o masă, standere cu haine. Regia lui Ricard Reguant este discretă și filmică, cu ritm alert și comic savuros, pune în valoare textul așa cum a fost scris el, fără imagini regizorale elaborate ca cele din teatrele de stat ce intră deseori în competiție cu textul sau îl întorc pe dos. În ciuda simplității, regia are momente de mare efect, cum ar fi cel al jafului. Reguant este regizorul catalan care a adus în 2005 în România muzicalul Chicago și pe care producătorii generali ai Teatrului Avangardia, cuplul Mihaela și Marius Stanca au reușit să îl convingă să le monteze spectacolele începând din 2014.

În concluzie, Reservoir Cats a fost a surpriză foarte plăcută. La final, publicul a aplaudat încântat. Este o comedie inteligentă și exuberantă, și un spectacol viu și non-conformist care o să vă delecteze și o să vă energizeze. Uneori, câteva dintre tinerele actrițe, simpatice și talentate, cam turuie textul și ar putea lăsa mai mult loc pentru emfază sau respirație, dar acest lucru este foarte posibil să se rodeze după premieră. Dacă nu ați mai fost la Avangardia, așa cum nu am mai fost nici eu, Reservoir Cats va fi un bun argument să vă convingă să reveniți la acest teatru.