Rolul principal e deţinut de Charlize Theron care se mişcă de parcă ar fi pe catwalk (mai ales că are tocuri) şi care, deşi cu părul aranjat altfel de la un cadru la altul, se bate cu toţi şi cu toate, de una singură, pentru a reveni calmă la punctul iniţial- postura în unghi, cu toţii muşchii încordaţi. Theron (deşi are un Oscar pentru rolul din Monster) face un rol deosebit de slab, ceea ce pe de altă parte e de bine, pentru că nu pare la fel de pătrunsă ca Jonny Lee Miller de importanţa filmului.
Cu toate efectele lui speciale, filmările cu încetinitorul, cadrajele căutate şi tot ce vreţi şi ce nu vreţi, filmul pare de departe o reclamă foarte lungă la nişte produse inutile sau un videoclip mult prea lung la o melodie inexistentă. Aeon Flux e realizat de o femeie, Karyn Kusama, ceea ce explică de ce eroina îi bate pe toţi. E, în ultimă extremă instanţă, un film pentru feministele supărate pe tot universul.