Andreea Vulpe a reunit cele două acte destinale ale cuplului într-un discurs omogen, nuanțat, axat pe amprentarea temperamentelor eroilor, menținut la cote corespunzătoare de tensiune dramatică. Decorul, aproape idilic, desenat de Tudor Prodan, ne introduce în atmosfera romanțioasă a locului, cu casa luminată, situată central, înconjurată de vegetație, cu luna ce veghează pe cer, cu o cruce (și ea luminată) pavăză a credinței creștine (autorul mărturisește undeva că în casa lor era o singură carte: Biblia) semn al păstrării unei puternice tradiții religioase. Bunul simț e măsură a tuturor lucrurilor. Teama de gura lumii este adusă în prim plan prin aparițiile intermitente ale stafiilor mascate, înveșmântate în negru, adevărate spirite clevetitoare, dotate cu chitară și alte instrumente muzicale. Conflictul nu întârzie să apară și e tratat cu umor și cuvinte colorate. Fostul iubit al Florei, Manuelo, își exhibă cu aroganță virilitatea și importanța, ba chiar și vitejia găunoasă în interpretarea lui Sergiu Tăbăcaru. Ioana Cheregi în Flora personifică inocența și simplitatea unei fete modeste. În partea a doua ea pare o floare ofilită, învățată să îndure și să accepte greutățile vieții. La fel este Andrei Stan în rolul Eusebio: ravisant, agil, cuceritor, plin de farmec în prima parte și înnegrit la suflet de suferință în partea a doua, când zace imobilizat la pat.
Piesa în original se numește Bolero pentru cei deziluzionați. Și deziluziile celor doi îi transformă, îi pietrifică în stoice arătări umane. Dar scenele dansante din prima parte înviorează atmosfera vag vetustă și primesc un farmec în plus prin costumele tradiționale ale actorilor, îmbrăcate și purtate cu eleganță. Realizatoare pe sectoare sunt: Cristina Juncu (muzică originală), Carmen Coțofană (coregrafie) și Anna Szabo (costume). Părinții Florei, Dona Milla și Don Fermin, sunt apariții pitorești ce ornamentează acțiunea în mod diferit. Adriana Vaida prin afectivitate duioasă și condescendență față de fiica sa, iar Romul Moruțan prin voluntarismul bătăios și limbajul licențios ce irump efectiv la fiecare intrare în scenă. Trebuie spus că Romul Moruțan devine, prin jocul său eruptiv, cel mai iubit personaj al piesei. Alexandra Odoroagă în Petra, prietena Florei, are meritul că știe să se facă agreabilă în orice împrejurare. Oskar (Cristian But) și Monica (Roxana Fânață) formează un cuplu de naivi simpatici și neștiutori, care n-au ajuns încă să cunoască greutățile vieții. Asistenta medicală Eve (Dorina Nemeș) și preotul cu glas de bas, impunător și solemn (Vlad Mureșan) știu să strecoare un grăunte de umor inocent în cele mai grele momente trăite de Flora și Eusebio, după ce s-au stabilit în America și a venit năpasta peste ei.
Remarcabile sunt găselnițele regiei de a condensa trecerea timpului peste cuplul de îndrăgostiți. Cei doi, împreună cu alaiul părinților și al fantomaticelor făpturi de clevetitori ai satului, se învârt în jurul casei luminate de câteva ori și în cursul acestor rotiri se transformă în miri. În fața publicului cei doi sunt îmbătrâniți spontan și îmbrăcați în alte haine. Apoi casa se ridică și face loc patului de suferințe în care este țintuit Eusebio. Ea îl îngrijește conștiincioasă, păstrătoare devotată a unei mari iubiri. Zborul, plutirea în vraja iubirii au dispărut complet. Cruditatea vieții nu mai are parfumuri. Totul a rămas "în zarea tinereții". Pentru a nu se mai chinui cu o astfel de viață, ea vine cu propunerea sinuciderii împreună, dar el nu e de acord, chiar dacă, în formă acută de blegire, de toropeală gravă a simțurilor, nu mai poate vorbi.
Scena finală mi-a amintit de Amour, filmul lui Michael Haneke din 2012 cu Emmanuelle Riva și Jean-Louis Trintignant bătrâni, când el, nemaiputând s-o vadă cum se chinuie, o sufocă. Trintignant s-a stins recent, în iunie 2022, în timp ce Emmanuelle Riva s-a stins în 2017. Amurgul iubirii e sinonim cu stingerea. Astfel că Bolero, piesa lui José Rivera, montată decent și comprehensibil la Teatrul de Nord de Andreea Vulpe, transmite un tulburător sentiment tragic. Este fața și reversul unei iubiri.