Moașe post-industriale - Los(ge)lassen / Let Go la cineFEMINA, 2022

O ninsoare epocală izolează șase femei într-o casă din München. Din această cauză, în prima parte a filmului, așteptăm ca acestea să sară una la gâtul celeilalte. Atât de puternice și de dese sunt ieșirile și atacurile uneia împotriva celeilalte, atât de puternic își aruncă fiecare frustrările peste colegele de apartament.

Scenariul se dezvoltă pornind de la această scenografie teatrală: living-ul central al casei mobilată în stil minimalist Ikea, cu o bucătărie deschisă și un spațiu pentru luat masa. Din fericire, însă, există și elemente cinematografice, precum utilizarea unui ceainic ce șuieră pe măsură ce atmosfera devine din ce în ce mai încărcată, sau portretele singuratice ale femeilor, în plan mediu, fiecare în camera ei, meditând la propriile pierderi.
 

Regizoarea și co-scenarista Brigitte Drodtloff (împreună cu Jörg Schnitger) se folosește de această premisă spațială pentru a-și individualiza cu grijă protagonistele. Nu din interesul unui studiu psihologic, ci pentru ca tensiunea să fie mai credibilă.

Cea mai tânără dintre ele (Josefina Vilsmaier) este gravidă, fără soț și fără serviciu. Este dominată de o mamă frustrată (Ute Bronder), ajunsă ca și ea, fără soț și fără venituri, dar după o viață de slujire a bărbatului pe care îl credea - eronat - al său. Așa că se năpustește asupra fetei ei, pe care o domină psihologic, vărsându-și, în același timp și asupra celorlalte, veninul conservator păstrat din satul înapoiat în care crescuse.

A treia (Mirijam Verena Jeremic) a fost campioană la ciclism, dar acum este oloagă. După un accident produs din vina ei, nu mai reușește să își găsească resursele pentru performanța sportivă, singura activitate care-i dădea sens. Drept urmare, a devenit o scorpie care știe să găsească și să exploateze punctul sensibil din fiecare.

Proprietara casei (Silke Popp), cea care le-a adus pe toate împreună, este o inadaptată economic, care nu poate să își construiască o carieră cât de cât consistentă. Aceasta este iubita unei refugiate din Africa (Salber Lee Williams), o fată care a suferit mult mai mult decât toate celelalte și care fugise din societatea în care se născuse (unde, printre altele, se practica și circumcizia feminină).

Mai apare și o vecină (Valentina Sauca) căreia i-au plăcut bărbații, de care a avut din plin parte, pentru ca, până la urmă să se regăsească tot singură și părăsită. Ca toate celelalte cinci, doar că puțin mai înstărită.

Așadar, șase portrete ale eșecului la feminin. Tipologia protagonistelor nu excelează în originalitate, portretizând destinul feminin destul de stereotipic ca luptă împotrivă aranjamentelor patriarhale alienante. Chiar dacă poveștile în sine (care gravitează în jurul abandonului afectiv suferit din cauza mamelor, ele însele tributare unor mentalități patriarhale) sunt banale, actrițele le interpretează cu suficient talent încât să nu devină kitschoase.

Astfel, activismul feminist al filmului nu merge în sensul construcției burghez-industriale a idealului femeii puternice, a wonder women care reușesc, doar prin puterea voinței, în tot ceea ce vor: carieră, familie, activitate filantropică, etc. Din contră, accentuează tocmai slăbiciunile, neîmplinirile, traumele din copilărie nerezolvate la maturitate, adică tot ceea ce literatura motivațională înfierează ca păcate capitale pentru femeia-model, căci nici una dintre protagoniste nu are o familie fericită, o carieră împlinită și nici pe departe nu desfășoară activități filantropice.

Au, în schimb, puterea de a se schimba. De a se ridica atunci când își recunosc înfrângerea. Nu este vorba despre o ridicare magică, prin vreun farmec al voinței de putere pe care ele să și-l găsească în vreun citat inspirațional, ci printr-un eveniment radical transformat într-un rit ad-hoc de trecere feminin.

Îmbinând un filon feminist constructiv, empatic, cu o dramedie alertă adresată unui public larg, Los(ge)lassen / Let Go merită văzut pentru studiul de caractere oferit și pentru senzația de bine-dispoziție pe care reușește să o creeze povestea sa optimistă.