De aici se dezvoltă în paralel o courtroom drama și o rememorare a vieții sale dificile, a maturizării sale sexuale și a alegerilor curajoase pe care le-a făcut încă de tânără.
Conflictul tematic pleacă de la o definiție a străinului (outsider) generoasă, care ar fi putut fi dezvoltată mai mult: persoana care trăiește alături, dar niciodată împreună. Însă construcția protagonistei este necredibilă pentru că nu este impusă din exterior - stigmatul de a aparține unei minorități vizibile sau etnice sau măcar a uneia de clasă, ci este expresia unei timidități personale. Mai mult, chiar dacă Rya alege să rămână izolată de societate prin renunțarea la educația formală, compensează prin inteligență, educație informală și talent. Este, cu alte cuvinte, un membru al societății mult mai valoros decât se credea, care nu este deloc bătută de soartă. Iar asta reduce din tensiunea criticii sociale până în punctul în care desfășurarea devine previzibilă la limita kitsch-ului.
Această senzație este accentuată de costume și coafură, în contrast flagrant cu condițiile de trai asumate de poveste. Hainele îi sunt mereu curate, adesea vaporoase, tricourile de un alb imaculat, pantofii scoși din cutie deși merge doar prin mocirlă, iar unghiile deloc înnegrite, deși își asigură traiul pescuind. Acest tip de detalii arată că realizatorii au țintit audiență cu standarde înalte privind igiena corporală, în special feminină, și mai puțin interesată de consecvența diegetică, de credibilitatea personajului ca trăitor în mediul mlăștinos respectiv.
Valorile ultra-feministe se arată și în încărcătura misandră a filmului, atât de puternică încât devine caricaturală. Figura tatălui violent pare ruptă dintr-o anchetă socială dintr-un colț uitat de Moldovă (bețiv, violent, sărac), încât te miri că nu încearcă să își și violeze fiica.
Primul iubit (Taylor John Smith) este un frumușel neîncrezător în ceea ce vrea de la viață, prea fricos în legătură cu viitorul său profesional și prea puțin curajos în legătură cu preferințele sale romantice. Al doilea (Harris Dickinson) este o caricatură a masculinității limitate, violente și arogante.
Singurii bărbați buni sunt figuri paterne, care au ajuns la vârsta la care sunt excluși de la orice implicare romantică/sexuală, precum avocatul care îi dă o mână de ajutor (David Strathairn) sau vecinul care ține o băcănie în apropiere (Sterling Macer Jr.).
Înglobând deopotrivă roluri masculine și feminine, mlaștina este un personaj în sine. Protectoare, ea joacă rolul mamei - prin asigurarea celor necesare traiului, deci hrănirii, cât și rolul tatălui - prin protecția împotriva lumii exterioare, dar și prin educația sui generis pe care o oferă orfanei. Este identică cu ea însăși, nu se schimbă pe măsură ce Rya se maturizează. Nu devine mai mică, mai rea, mai amenințătoare.
Singurul moment de dezvoltare apare atunci când Rya se urcă într-un foișor și vede de la înălțime întreaga împrejurime în care a crescut: "un prieten pe care l-ai cunoscut toată viața, dar nu i-ai văzut niciodată chipul".
Cadrele cu păsări acvatice, ca și filmările romantice, în lumina caldă a înserării, nu excelează nici prin îndrăzneală, nici prin frumusețe, însă sunt îndeajuns de proaspete pentru a se susține vizual în economia filmului.
De altfel, nici protagonista nu trece prin cine știe ce procese de dezvoltare, de depășire a trecutului sau de maturizare, ci pur și simplu se dezvoltă în mod liniar destinul de învingătoare care i-a fost hărăzit încă de la început. Senzația de déjà vu, de dezvoltare previzibilă este accentuată și de narațiunea la persoana întâi în retrospectivă, când știm deja unde este protagonista, cum a ales să-și trăiască viața și, mai ales, elementele importante ale caracterului ei.
Chiar dacă nu încearcă să iasă din tipare, Where the crawdads sing / Acolo unde cântă racii poate oferi un divertisment relaxant, fără pretenții intelectuale sau artistice deosebite, în care peisajele umbroase și protagonista cu care este ușor să vrei să te identifici îl fac numai bun de savurat într-un movieplex răcoros pe parcursul unei după-amieze toride.