Asterix - Roger Carel (Voce)
Obelix - Jacques Frantz (Voce)
Goudrix - Lorant Deutsch (Voce)
Abba - Sara Forestier (Voce)
Cryptograf - Pierre Palmade (Voce)
Naratorul - Pierre Tchernia
Regie: Stefan Fjeldmark, Jespe Møller
Scenariu: Stefan Fjeldmark, Jean-Luc Goossens, Albert Uderzo, Rene Goscinny, Philip LaZebnik
Gen: Animaţie
Durata: 78 min
Sinopsis
Eveniment important! În micul orăşel galez îşi face intrarea Goudurix, nepotul şefului, iar Asterix şi Obelix primesc sarcina de a scoate din el un bărbat adevărat. Sub aparenţa arogantă, acest tânăr originar din Luteţia nu este decât un mare laş, iar antrenamentul de şoc de care va avea parte riscă să nu aibă prea mari şanse de reuşită... În acelaşi timp, vikingii debarcă în Galia, hotărâţi să găsească un "campion al fricii" care va putea, după cum le-a promis magul lor, să îi înveţe să zboare, căci în mintea lui "frica îţi dă aripi." Răpirea lui Goudurix de către vikingi este o adevărată catastrofă. Asterix şi Obelix trebuie să facă tot posibilul pentru a-l găsi. În timp ce ei pleacă în căutarea lui în Marele Nord, tânărul lor protejat, picat fără voia lui în mijlocul unui complot infam, o descoperă pe frumoasa şi curajoasa Abba, descoperind că, uneori, dragostea are efectul unui pumn... Un adevărat şoc al culturilor!
Note de producţie
Micuţul erou galez revine în forţă în lumea desenului animat, într-o aventură care ne poartă până în Marele Nord şi care ne face cunoştinţă cu un tânăr galez din Luteţia care nu va lăsa pe nimeni indiferent... Combinând spiritul care a reprezentat marca celebrei benzi desenate cu cele mai bune tehnici de animaţie, Asterix et les Vikings pune în valoare în totalitate lumea amuzantă, surprinzătoare şi tandră imaginată de Goscinny şi Uderzo. Mai-mai că îţi vine să crezi că toată echipa filmului a băut din poţiunea magică a lui Toutatis!
La început a fost râsul
Felul în care a luat naştere Asterix: Albert Uderzo spune: "Eu şi Rene Goscinny ne spuneam mereu: dacă tot suntem prost plătiţi în meseria asta, măcar să mai râdem şi noi! Aşa ne-am hotărât să punem mai mult umor în munca noastră decât se obişnuia în acea vreme să se folosească în benzile desenate.
Astfel, am ajuns, proces care a fost, de altfel, lipsit de orice calcul, să inventăm povestiri care să poată fi citite pe două nivele. Trebuia ca atât copii, cât şi părinţii să se poată identifica cu banda desenată. Am făcut treaba asta fără să ne dăm seama măcar... De fapt, între prima apariţie a personajului în ziarul Pilote - în care a apărut Asterix prima dată - şi varianta mea a personajului au trecut 3 luni. Am muncit pe brânci pentru a găsi tema galezilor, după care, într-un sfert de oră, puseserăm bazele personajelor şi ale poveştii din spatele acesteia."
Albert Uderzo explică: "Ideea unui nou desen animat bazat pe aventurile lui Asterix nu era ceva nou pentru mine. Existau deja şapte adaptări, fiecare cu o evoluţie diferită. Dar, atunci când m-am întâlnit cu echipa de studio care îşi propunea să facă Asterix et les Vikings, entuziasmul lor m-a convins şi am acceptat. Ei au înţeles exact ce voiam eu. În filmele precedente, găseam că personajele nu joacă destul, se aflau tot timpul în mişcare, în vâltoarea acţiunii, dar nu jucau. De data aceasta, ei au reuşit să facă personajele într-adevăr umane."
O aventură ce leagă două lumi
Natalie Altmann, producătorul executiv al filmului, spune: "Ne-am dat seama că erau multe lucruri din universul lui Asterix care nu fuseseră exploatate, iar progresele enorme la care s-a ajuns în ultimii ani în animaţie ne permiteau să ne imaginăm un tratament demn de aceste personaje. În ziua de azi, există talente în Franţa şi în toată Europa care permit relansarea unei producţii a poveştii lui Asterix la nivel foarte înalt." Natalie Altmann continuă: "Proiectul a debutat cu a acţiune foarte agreabilă: am recitit toate albumele! Căutam o poveste solidă, universală. Am căzut de acord asupra episodului Asterix et les Vikings. Vikingii au cucerit toată Europa şi deţineau deci o dimensiune europeană şi una internaţională. În acelaşi timp, conceptul filmului, frica, este, de asemenea, un subiect absolut universal. Pe de altă parte, Goudurix este un vector de identificare foarte puternic, atât pentru publicul tânăr, care se recunoaşte în acest personaj, cât şi pentru părinţi. Pe parcursul construirii scenariului, s-a consolidat şi logistica tehnică. Am căutat cele mai mari talente în domeniu. A trebuit să apelăm la mai multe studiouri, căci nici unul nu oferea, individual, toate aspectele de care aveam nevoie. Am avut şansa de a întâlni doi realizatori, Stefan Fjeldmark şi Jesper Møller, care s-au identificat perfect cu proiectul şi au ştiut cum să îl convingă pe Albert Uderzo. Ca şi cum viaţa ar imita arta (benzile desenate şi filmul), noi, "galezii", am ajuns să facem echipă cu "vikingii" danezi, dar, contrar evenimentelor din poveste, totul a decurs cât se poate de cordial!"
Stefan Fjeldmark comentează: "Chiar dacă universul lui Asterix este tipic franţuzesc, nu se limitează la ţara sa de origine. Eu sunt danez şi am copilărit cu el. Din echipa filmului au făcut parte mai mult de zece naţionalităţi, iar fiecare dintre membrii echipei aveau o legătură foarte puternică cu aventurile lui Asterix. Ceea ce au creat Uderzo şi Goscinny are un caracter universal. Cu toţii ştim că acţiunea se desfăşoară în Franţa, dar efectul este perceptibil la nivelul tuturor naţiunilor. Benzile desenate au fost traduse în 111 limbi şi dialecte! Cu toţii ne simţim aproape de personaje, de emoţiile lor şi de motoarele care le pun în mişcare. În Franţa, Germania, Italia, Spania, toată lumea simte aceleaşi lucruri."
Înfruntând emoţiile: personajele
Scenaristul Jean-Luc Goossens povesteşte: "Am pornit de la Asterix et les Vikings, un episod plin de idei remarcabile. Să crezi că "frica îţi dă aripi" este o idee în acelaşi timp absurdă şi genială: Vikingii cred că în ziua în care vor învăţa ce e frica - pe care încă nu o cunosc - vor putea să zboare. A fost necesar să se creeze un scenariu, să se restructureze povestirea pentru a o adapta pentru cinema. Umorul absurd, personajele, inventivitatea dialogurilor, jocurile de cuvinte - toate acestea au avut o prezenţă simţitoare în benzile desenate, dar nu puteam să le transpunem ca atare în film. În cinema, cel mai important e suspansul, desfăşurarea acţiunii, emoţia şi antrenul. Pentru mine, miza a constat în transformarea acestei benzi desenate foarte amuzante într-o comedie de acţiune."
Natalie Altmann: "Am avut două dificultăţi majore: trecerea de la forma scrisă la film şi aspectul internaţional al acestei producţii, care nu trebuia să îi facă să râdă numai pe francezi. În altă ordine de idei, s-a păstrat proporţia dintre gagurile care se bazează mai mult pe vizual, menite pentru copii şi spiritul mai adult, care constituie particularitatea lui Asterix. Această dublă lectură permanentă este un atu veritabil."
Jean-Luc Goossens: "Cu această ocazie, am lucrat prima dată la un film de animaţie, dar am tratat personajele ca şi cum ar fi fost reale. La final, acest scenariu ar fi putut fi montat ca un film artistic. Chiar şi atunci când vine vorba de personaje atât de cunoscute ca Asterix şi Obelix, tot descoperi faţete, nuanţe ale caracterului lor care până atunci au rămas neexplorate." Scenaristul continuă: "Prin intermediul unei istorioare de epocă, Asterix et les Vikings atacă şi subiecte foarte contemporane, precum locul în societate al tinerilor, al femeilor şi relaţiile dintre popoare. Asterix reprezintă o privire anacronică asupra unor aspecte sociale transpuse în epoca galo-romană. Rene Goscinny reuşea să adopte acest aer amuzat, ironic, uneori la limita absurdului. Cu toate acestea, paralelele făcute de el la vremea aceea au trebuit modernizate, - deoarece banda de desene animate datează din anul 1967 -, pentru a introduce realitatea din 2006. De exemplu, personajul Goudurix, care în banda desenată are un număr în care cântă rock, astăzi are un stil mai mult spre funk şi rap. De asemenea, a apărut un porumbel denumit SMS, care îl însoţeşte pe Goudurix şi transmite mesaje. În acest spirit, am inventat de asemenea nume de personaje, precum Abba, care face referire la celebra trupă suedeză. Abba este o tânără impetuoasă, în stare să se împotrivească bărbaţilor. De asemenea, am inventat-o pe Vikea, soţia şefului viking obsedată de ideea de a-şi redecora casa..."
Pentru eroi care au intrat în istorie
Stefan Fjeldmark: "Cât priveşte calitatea, am avut o mare ambiţie. Niciodată nu se mai puseseră atâtea mijloace în serviciul unei adaptări a lui Asterix pentru un film de animaţie şi fiecare în parte era pasionat de acest subiect. Baza activităţilor de desen a fost făcută conform metodei tradiţionale. Trasarea personajelor, decuparea foarte precisă, apoi crearea decorurilor, animaţia, compunerea imaginii, fiecare dintre aceste etape a beneficiat de cea mai mare atenţie. Am vrut neapărat să respectăm spiritul iniţiat de Uderzo. [...] Am vrut să dăm viaţă desenelor lui Uderzo."
Jesper Møller adaugă: "Aceasta a fost piatra noastră de încercare pentru acest film. Trebuia să respectăm fizionomia personajelor, dar şi starea de spirit a benzii desenate. Trebuia ca filmul să aducă ceva în plus faţă de banda desenată, dar în nici un caz nu trebuie denaturată energia şi caracteristicile care au adus succesul seriei Asterix şi Obelix. Chiar dacă folosim tehnica tradiţională, ne-am servit şi de cea informatică pentru a obţine imagini mai dense, mai bogate. Rezultatul nu constă în opoziţia dintre vechi şi modern, ci în combinaţia dintre cele două, care are un efect optim."
Mijloace la înălţimea ambiţiilor
Natalie Altmann: "Indiferent de mijloacele pe care le-am folosit în acest film, nu am pierdut niciodată din vedere că principalul obiectiv este plăcerea spectatorului. Asterix et les Vikings reprezintă, în primul rând, ocazia de a fi părtaş la aventura unui personaj pe care îl îndrăgeşti indiferent de vârstă. Nu am privilegiat efectele tehnice în detrimentul istoriei. Fiecare efect, fiecare decor este pus în serviciul naraţiunii. Niciodată nu s-a acordat mai multă atenţie logisticii enorme a proiectului decât spiritului producţiei."
Producătoarea executivă arată: "Asterix et les Vikings reprezintă 4 ani de muncă, un buget de 22 milioane de euro, 1.300 planuri, mai mult de 100.000 de desene, sute de decoruri, între 300 şi 500 de persoane care au muncit în Franţa şi în alte părţi. Este extraordinar să ai parte de o producţie care să permită unor persoane din mai multe ţări să lucreze împreună la elaborarea unui mare proiect. Franţa este ţara fondatoare, deoarece este o istorie scrisă de francezi, realizată cu ajutorul a numeroşi creatori francezi. Colaborarea cu alte talente venite din numeroase ţări din Europa face din acest film o producţie în acelaşi timp franţuzească şi europeană, după imaginea personajului principal. Cred că numai Asterix putea beneficia de acest lucru, pentru că, după câte ştiu eu, este singurul personaj care spune ceva atâtor oameni, într-o manieră atât de personală, în tot atâtea ţări."
Ascultând lumea
Natalie Altmann povesteşte: "Am vrut să acordăm o atenţie sporită ambianţei sonore, vocilor şi muzicii, pentru că aceste elemente sunt adesea neglijate în folosul imaginii. Dar ele au o contribuţie fundamentală la transportarea spectatorului în inima povestirii."
Alexandre Azaria adaugă: "Din punct de vedere muzical, am segmentat filmul în două părţi. Universul viking, cu o muzică destul de marţială, compusă mai ales din cornuri. Şi tema galezilor, în special cea a lui Goudurix. Nu am vrut să încarc filmul de teme, deoarece are multe dialoguri, iar, în spaţiul care îi rămâne, muzica trebuie să se poată identifica imediat. Alt aspect de menţionat este că nu am încercat nici o clipă să fac muzică de desene animate, am abordat compoziţia ca şi cum aş fi făcut-o pentru un film artistic. Chiar dacă uneori apar nuanţe specifice, am evitat tonul săltăreţ care poate apărea în desenele animate."
Alt atu al filmului, primul cântec din genericul de sfârşit "Toate secretele" - este interpretat de Celine Dion. Natalie Altmann arată: "Este un cântec care vorbeşte de o afecţiune care depăşeşte distanţele şi obstacolele. Cântecul corespunde perfect spiritului filmului, iar faptul că este cântat de una dintre interpretele francofone cele mai cunoscute din lume reprezintă un nou atu al universului lui Asterix."
Asterix, interpretat de Roger Carel
"Pentru mine, Asterix este un vechi camarad. Prima dată când l-am interpretat a fost acum mai bine de treizeci şi cinci de ani, pentru radio. Goscinny şi Uderzo voiau să facă un foileton şi căutau voci pentru personaj. Acesta, deşi simpatic, era tot timpul răguşit! Exact tipul micuţului francez, aşa cum este el văzut de străini! Dar el este, de asemenea, cinstit şi drept şi îl defineşte prietenia cu Obelix. Fiecare îl pune în valoare pe celălalt. De-a lungul timpului, l-am văzut pe Asterix evoluând. În acest film îl găsesc mai tandru, mai sensibil, mai emoţionat decât în benzile desenate. Aceasta este o faţetă nouă a personalităţii sale. În faţa acestui băiat, natura sa paternă iese la suprafaţă pentru prima dată. Cu personaje precum Kermit, C6-PO, Winnie the Pooh, Alf, am avut ocazia de a-mi împrumuta vocea unor personaje bune care durează în timp - Winnie durează din 1950! - dar, ca să fiu sincer, Asterix ocupă un loc aparte. În primul rând, pentru că este o creaţie în totalitate franţuzească. Este personajul "nostru", şi nu poţi să nu te ataşezi de el! Acest micuţ galez este totuşi strămoşul nostru! Mă simt aproape de el. Dacă îi semăn, atunci îi semăn mai ales la nivelul energiei şi al vitalităţii. Ca şi el, sunt tot timpul în mişcare!"
Obelix, interpretat de Jacques Frantz
"La început, mi s-a cerut să dau probe. Când am aflat că mă aleseseră, am fost foarte fericit. Am avut sentimentul că voi intra în istorie. Obelix exista deja pe marele şi micul ecran, dar nu voiam să văd şi să aud nimic din ceea ce fusese, pentru a păstra o pagină albă. Cu tot respectul pentru predecesorii mei, acesta urma să fie Obelix al meu. Trebuia să îi imprim ce simţeam eu că reprezintă acest personaj de când eram copil. Apoi, acesta nu e chiar un dublaj. Este mai exact o individualizare a vocii. Adică există un suport mut, o imagine care trebuie susţinută, la care trebuie să contribui cu particularităţile şi personalitatea ta. Obelix este un tip incredibil de tandru, de o gentileţe profundă. După mine, el nu e prost, e doar naiv. Are o modalitate globală de a vedea lucrurile, are percepţia sa personală asupra lumii! Dar din senin se declanşează ceva în mintea lui, ceva pe care nu îl înţelege, o nedreptate pe care o resimte foarte puternic. În prima fază, se pune bosumflat în colţul lui! După care poate deveni foarte contrariat, atunci când e vorba de romani. A depăşit pragul violenţei, o cunoaşte la perfecţie de când era copil."
Goudurix, interpretat de Lorant Deutsch
"Atunci când am fost contactat pentru a interpreta unul din personaje, nu mi s-a spus care anume. Am acasă toate albumele din seria Asterix şi m-am apucat să le recitesc, întrebându-mă a cui era vocea pe care urma să o interpretez. În Asterix et les Vikings, am ghicit că era vorba de micuţul parizian din Luteţia, Goudurix. Eram tare fericit şi cred că personajul este chiar şi mai reuşit în film. La început pare cam pretenţios, dar are un fond bun şi te ataşezi de el. După el, bretonii sunt nişte ţărănoi, pentru că vine de la oraş. Are propriile coduri, universul său personal, dar nu este închistat în constrângerile celor de o vârstă respectabilă, ale academismului. Dacă are multe de învăţat, poate, de asemenea, să facă societatea să înainteze. Este un personaj pozitiv, chiar dacă, la început, pare arogant şi lipsit de respect. În nici un caz nu voiam să pară detestabil. Trebuia să se simtă generozitatea tinereţii. Goudurix e plin de vise. Are propriile sale pasiuni, pe care ajunge să le comunice altora, de exemplu, atunci când dansează. Personajul a fost creat în 1968, urmând un pic imaginea tinerilor revoltaţi din anul 1968. Dar nu am vrut să reprezinte o ruptură totală faţă de generaţia veche, pentru ca are nevoie de ea. Pentru a lupta împotriva fricii, pentru a înţelege lucrurile, pentru a se găsi pe sine, are mare nevoie de Asterix şi Obelix."
Abba, interpretată de Sara Forestier
"Asterix mi-a umplut copilăria. Atunci când mi s-a propus să interpretez una din voci, nu am ezitat nici o secundă. O interpretez pe Abba, fiica şefului vikingilor. E o războinică. Atunci când am descoperit-o, am început s-o iubesc imediat. E frumoasă, super sexy şi are o personalitate puternică. Îi ador energia, bretonul ei roşcat şi zâmbetul. Este spontană şi nu îi e frică să sfideze cutumele prea patriarhale ale poporului său. Look-ul său foarte modern m-a surprins, căci se integra foarte bine în universul lui Asterix. Abba reprezintă un motor, o miză care generează istorie. Cryptograf vrea să se folosească de ea, măritând-o cu fiul său, pentru a ajunge să deţină controlul tribului; datorită ei, Goudurix va dori să se autodepăşească. Aerul ei natural, lipsa oricărui calcul îi dau şi mai mult farmec, deoarece ea nu face uz de puterea pe care o deţine. E un paradox interesant, dar ea este, involuntar, cauza multor lucruri."
Cryptograf, interpretat de Pierre Palmade
"Am crezut că mi se va oferi rolul bardului, aşa cum s-a întâmplat în film, dar nu! Îl joc pe Cryptograf, vicleanul care complotează pentru a lua locul şefului vikingilor. Este josnic, o secătură şi mult mai bătrân decât mine! Mi se pare incredibil că, pe toată durata lucrării lor, Goscinny şi Uderzo au reuşit să amestece atât de bine o epocă îndepărtată şi nişte teme atât de moderne. Universul lor are la bază personaje atât de puternice, încât te prind, în ciuda anacronismelor. Continui să crezi în acest sătuc care rezistă. Pentru a ajunge aici, cei doi creatori trebuie că se înţelegeau de minune. Nici nu ştiu care era Asterix şi care Obelix... Cryptograf e un fel de Rasputin. Este geniul rău al şefului vikingilor. Face lumea să creadă că se află în contact direct cu zeii. Visează să ia locul şefului, nu se gândeşte decât la interesul său, la gloria sa personală. Şi pentru aceasta este gata să se folosească de fiul lui cretin şi să-i trimită pe toţi la pieire. Fără să vrea, din cauza lui, vikingii ajung să creadă că frica dă aripi. Evident, toate planurile sale se duc de râpă. E o adevărată plăcere să joci rolul personajului negativ. Dintotdeauna am visat să râd demonic şi să cad în prăpastie urlând "Nuuuuuuu!
Pentru a interpreta rolul Cryptograf, nu am vrut să mă forţez, să imit o voce de bătrân. Unii au un talent special pentru aşa ceva, dar eu nu! Am păstrat în minte faptul că e un tip fără curaj, care ia ochii tot timpul, dându-şi aere, dar care nu are nimic în spate. Pur şi simplu, aveam două-trei adjective în minte şi am pornit la drum. Te simţi responsabil faţă de personaj, eşti foarte legat de el. Îl creezi. Uneori simţeam că pot să fac totul mai bine şi voiam să o iau de la capăt. Asta nu dintr-un profesionalism dus la extrem, ci pentru că ştiam că la acest film se uită copii care trebuie să creadă ce văd. Trebuie să le fie frică, trebuie să râdă. Nu ai dreptul să te înhami pe o pistă falsă, pentru că această interpretare va rămâne pentru totdeauna! Atunci când joc un rol, fie de teatru sau de cinema, apropii personajul de mine şi îmi exploatez natura. Dar Cryptograf există deja, are o faţă, nişte trăsături. Este un desen animat şi trebuie să îi respecţi candoarea... Ador ideea că, pentru mulţi copii, vocea mea va rămâne, de acum încolo, cea a personajului negativ. Voi deveni teroarea şcolilor!"