Singurul element de decor este rochia ei de mireasă atârnată de tavan. Într-adevăr, acest obiect capătă în garderobă diverse conotații cu timpul... De ce nu ar fi și recuzită? Pe parcursul spectacolului rochia de mireasă e personaj și costum versatil, e învârtită și mototolită cu ingeniozitate si imaginație... ca sufletul și ființa unei femei pe parcursul ei prin lumea asta.
Pentru că în Despre Îngeri și păsărici, despre asta e vorba. Despre FEMEIE și stadiile ei, despre evoluția ei sufletească în lumea de carne. Despre conștiența de a fi Pasăre, nu păsărică.
Construit cu inteligență din momente vizuale alternate cu monologuri originale create de Crina, spectacolul aduce sub lupă condiția femeii într-o lume (încă) patriarhală, dar nu ca victimă, ci ca participant activ la creație. Ca modelator, prin alegeri personale, al realității.
M-am regăsit în toate ipostazele personajului Anastasia interpretat minunat și organic, de Crina. Am văzut și m-am revăzut în femeia-copil, femeia-candoare, femeia-iubire, femeia-dezamăgire, femeia-mamă, femeia-forță, femeia-soție, femeia-înțelepciune, femeia-robot, femeia-rămas bun.
În filigranul spectacolului, alternanța momentelor dramatice cu cele comice, cele de ventrilocie și de păpușărie, cu cele interactive este desăvârșită, fiecare moment în sine fiind excelent gândit și interpretat.
Iar emoția transmisă nu te lasă indiferent. Râzi și plângi, fără a fi judecat, pentru că toți fac asta în sală, femei sau bărbați. Rănile, ascunse bine sub statul de fard convențional al vieții, ți se acutizează și începe vindecarea. Nu ai încotro.
Limbajul accesibil, expresivitatea corporală, ludicitatea, măiestria mijloacelor artistice ale artistei ce arde pe scenă dau forma și forța spectacolului, construind o realitate scenică ce are inserții de râsu'-plânsu' în lumea exterioară. Special creată pentru acest spectacol, muzica e un element viu, ce completează lumea scenică a Crinei.
Despre Îngeri și păsărici e un spectacol-medicament, pentru că teatrul are rol terapeutic, oriunde ai fi: pe scenă sau în public. Finalul e surprinzător, iar procesul de identificare a ta, ca femeie, cu personajul devine inerent și necesar. Să te faci bine. Iar mesajul shakespearian final... mereu valabil, interpretat de o femeie... cade altfel în tine. Și doare.
Un spectacol oglindă, un spectacol-Trezire, unde Crina strălucește ca o floare de lotus, spărgând fără vulgaritate, întunericul și limitările acestei lumi bolnave, cu strălucirea talentului său incontestabil.
Mulțumesc pentru acest dar, Crina!️ Felicitări!!! Am plecat plângând... și de bucurie!
Crina este artist păpușar independent și recomand cu căldură să o vedeți. Vă trebuie curaj să ieșiți din rutină. Aveți?
