Hai-Hui prin Casa Colindelor

Dacă vom urca în luna decembrie Dealul Mitropoliei, undeva pe partea stângă, vom descoperi o casă cochetă, frumos luminată cu o arhitectură deosebită. Cu un pic de curaj și un bilet în mână, vom bate la ușă, ni se va deschide și astfel vom face primul pas într-o lume în care vom descoperi o parte din istoria noastră, poate mai puțin cunoscută publicului larg. Casele încărcate de istorie se pot transforma facil în muzee, în spații culturale am putea spune atipice.
 
 De data aceasta discutăm despre un proiect intitulat Casa Colindelor, în care timp de aproximativ 40 de minute vom descoperi o parte din istoria Corului Madrigal. Bucuria sărbătorilor de iarnă se leagă de acest cor, fie că vorbim de perioada actuală sau de cea comunistă. În vremurile opresive de atunci românii ar fi făcut orice ca să își păstreze tradițiile sacre de Crăciun și Anul Nou, obiceiuri ce au supraviețuit din moși-strămoși.
 
 Folcloristul și antropologul Mihai Pop ne explică în cartea intitulată Obiceiuri tradiționale românești de ce obiceiurile sunt importante pentru poporul român. Autorul consideră că:
"Acestea servesc, înainte de toate, omului, să treacă diferitele praguri ale existenței, să depășească situațiile liminale, în care, în chip fatal, se poate găsi. Obiceiurile formează deci un mecanism activ al vieții sociale, un mecanism creator și păstrător de ordine, un mecanism creator de cultură" (p.8)

Așadar, cultura unui popor stă și în obiceiurile sale, iar colindul face parte din tradiția noastră românească. Știm cu toții că acestea se cântă în perioada lunii decembrie în preajma prăznuirii Nașterii Mântuitorului și în perioada de dinainte de Anul Nou. Prin urmare, acestea au valențe religioase, iar pentru comuniști aceste lucruri erau de neconceput. În societatea actuală poate ne este dificil să înțelegem ce însemnau aceste cenzuri, și la ce pericole se expuneau părinții și bunicii noștri când ascultau Europa Liberă sau nu respectau rigorile regimului.

Însă oricât de opresiv ai fi nu-i poți lua poporului bucuria sărbătorii. Corul Madrigal dirijat de Marin Constantin în acele vremuri, a reușit să ajungă la inimile românilor atât din țară cât și de peste hotare, cu editarea unui disc vinil de colinde. Istoria acestuia, dificultățile pe care editarea discului le-a creat și felul în care a ajuns peste hotare le veți afla explorând muzeul și camerele senzoriale ale acestuia. Marea majoritatea a muzeelor din spațiul cultural românesc sunt locuri prăfuite, vechi, cu un aspect neprimitor și mai ales plictisitoare pentru tinerii de astăzi.

În cazul Casei Colindelor avem parte de altceva, este o experiență imersivă în istorie unde simțurile se activează, și ai impresia că te afli chiar în miezul perioadei descrise. Tehnologia ne poate ajuta mult în a îmbunătăți experiența vizitatorului, și cel mai important, să se simtă în mijlocul acțiunii, pentru că altfel se înțeleg lucrurile când reușești să simți tu pe pielea ta cum era atunci. Dacă după terminarea vizitei cel ce părăsește muzeul începe să își pună întrebări, să cerceteze și să se informeze pe cont propriu despre ce a văzut, atunci totul este un succes. Nu am să descriu ce se întâmplă pe parcursul turului pentru a nu dezvălui surprizele plăcute de acolo, ce pot să spun este că experiența mișcă ceva în tine, și mă gândesc că celor ce au trăit vremurile respective, li se vor activa și mai profund amintirile. O să auziți pe tot parcursul turului vorbindu-se despre sărbători și în special despre colinde, mostre din acestea putând fi ascultate pe parcursul experienței.

Colindele au avut încă de la începuturile lor valențe sacre, fiind cântece ritualice pentru belșugul pământului, dar în același timp și de alungare a spiritelor rele. Ulterior au prins valențe biblice cântându-se în luna decembrie pentru a preamări nașterea Mântuitorului. În studiul său etnografic publicat în anul 1914 intitulat Sărbătorile la Români. Crăciunul, Tudor Pamfile definește colindul ca o urare versificată ce se cântă de sărbătorile Crăciunului, ce poate fi împărțită în două categorii: cu un conținut religios și cu un conținut lumesc. Studiul este un veritabil document etnologic ce ne prezintă toate datinile din perioada de iarnă, dar și colinde culese din toate părțile țării. Trebuie să ținem cont că discutăm de începutul secolului XX, prin urmare de atunci și până acum colindul a evoluat, transformându-se odată cu marketizarea sărbătorilor în ceva cu valențe mult mai lumești. Există într-adevăr zone din țară unde obiceiurile se păstrează neștirbite, putând lua ca exemplu zona Bucovinei. O altă categorisire mai complexă o găsim la Petru Caraman care discută despre obiceiurile colindului la români împărțindu-l în șase categorii: cel serios al adulților, cel mai simplu al copiilor, acestea fiind urări scurte și hazlii, plugușorul, umblatul măștilor, Vasilca (dispărută) și colindele copiilor între 3 și 9 ani de Anul Nou, la care se adăugă cele cu valențe strict religioase cum ar fi cântecele de stea și Viflaimul sau Lorzii, acesta din urmă fiind un fel de teatru religios.

Chiar dacă în vizita pe care o veți face în muzeu, nu vi se va expune istoria colindelor, am decis să o menționez pe scurt pentru a înțelege mai bine simbolistica lor și de ce acestea erau atât de importante pentru români. Discuția despre importanța sărbătorilor și felul în care popoarele se raportează la ele este una extrem de complexă, existând numeroase studii și volume pe acest subiect. Totuși, cu această categorisire a colindului și cu experiența imersivă pe care o veți avea în spațiul respectiv, vizitatorul își poate face o imagine mult mai complexă și profundă a ceea ce va vedea. Trebuie ținut cont că în perioada anilor '80 numeroase biserici au fost dărâmate, acestea fiind complexe religioase de o valoare inestimabilă din punct de vedere cultural și arhitectonic. Prin urmare, ne putem închipui că în perioada comunistă oamenii erau și mai dornici de a-și păstra tradiția și religia, lucruri care puteau să-i mai țină pe linia de plutire și rezistență. Poate de aceea concertele Madrigal se țineau cu sălile arhipline, publicul așteptând la cozi imense pentru a prinde un loc în sală pentru a se putea bucura de câteva ore de colinde cantate din suflet și pentru suflet.

În loc de concluzie, voi invita călduros cititorul să își rupă din timpul său și să se bucure de câteva zeci de minute altfel, călcând pragul acestei minunate case și bucurându-se cu toată inima de experiențele ce i s-au pregătit. Mai ales că la final vă puteți delecta cu băuturi calde într-o minunată grădină de brazi, unde puteți discuta și dezbate ceea ce tocmai ați vizitat.

În redactarea și documentarea articolului au fost consultate următoarele volume:
Mihai Pop, Obiceiuri tradiționale românești. Editura Univers, București, 1999;
Irina Nicolau, Talmeș Balmeș de etnologie și multe altele, Editura Ars Docendi, București, 2001;
Tudor Pamfile, Sărbătorile la Români. Crăciunul, Studiu Etnografic, Librăriile Socec & Comp și C. Sfetea, București, 1914;
Petru Caraman, Colindatul la români slăvi și alte popoare. Studiu de folclor comparat, Editura Minerva, București, 1983;

Madrigal - Casa Colindelor este un proiect de recuperare istorică a emoției Crăciunului din ultimele 6 decenii. Conceptul Madrigal - Casa Colindelor este creat de Emil Pantelimon, scenografia - Vladimir Turturică. Light design - Alin Popa, video mapping - Dorin Popovici.