Dacă în La La Land Chazelle a reușit să surprindă traiectorii profesionale și personale mai puțin întunecate, în cazul de față dă frâu liber zbuciumului și haosului. Babylon este un ghem de povești întortocheate, cu personaje complexe, pe care le urmărim de-a lungul anilor pentru a le observa mărirea și decăderea.
Filmul pune în balanță construirea și dinamitarea visului american. De o parte un actor care are tot ce și-a putut dori vreodată - personajul Jack Conrad (Brad Pitt) - , de cealaltă două tinere speranțe ce își doresc depășirea propriei condiții - Nellie LaRoy (Margot Robbie) și Manuel Torres (Diego Calva). Pe alocuri, atmosfera din Babylon amintește de cea din The Great Gatsby, în care opulența se împletește cu superficialitatea.
Povestea din Babylon se concentrează pe Nellie LaRoy, prezentată ca o femeia liberă și emancipată, simbol al anilor 1920 în SUA (personajul său este inspirat de actrița Clara Bow, The "It" Girl, considerată una din primele vedete de la Hollywood). Nellie se bucură de o ascensiune rapidă, chiar fulminantă, însă cariera ei se stinge precum o stea căzătoare atunci când marile studiouri de film încep să facă tranziția de la filmul mut la cel sonor. O nouă eră, în care totul se rescrie în orașul îngerilor, dar și al demonilor, marcată de adaptare sau dispariție.
Pentru coloana sonoră, Chazelle a lucrat din nou cu Justin Hurwitz, iar rezultatul este unul magistral. Fără muzica care însoțește scenele de haos, Babylon nu ar avea aceeași cadență.
Babylon nu este un film pentru orice spectator, fiind țesut în mrejele grotescului, excesului și obscenului. Nu o odă adresată cinematografiei, ci mai degrabă un testament al vremurilor apuse, ce trebuie parcurs cu un strop de curiozitate și cu un pic mai multă deschidere către trecut.