În spațiul teatral românesc, Familia Tót cunoaște, în ultimii ani, numeroase montări, printre care cele de la Teatrul Național "Marin Sorescu" din Craiova, Teatrul Clasic "Ion Slavici" Arad, sau Centrul cultural pentru UNESCO\' "Nicolae Bălcescu" din București. Succesul acestui text îl determină și pe managerul Teatrului "Maria Filotti" din Brăila, regizorul Radu Nichifor, să cuprindă în repertoriul stagiunii curente (2022-2023) a instituției spectacolul Familia Tót, în concepția regizorală a lui Silviu Debu. Aflat la a doua montare în teatrul brăilean, după spectacolul American Buffalo de David Mamet, care a avut premiera în luna ianuarie 2022, actorul Silviu Debu, absolvent al Masteratului în regie la Academy of Performing Arts Bratislava (V.S.M.U), mătrurisește: "În vremurile incerte pe care le trăim, Familia Tót este un text foarte actual. Situațiile prin care trec protagoniștii piesei ne arată că, din oricare unghi l-ai privi și de pe oricare parte a baricadei, războiul nu aduce nimic bun, niciodată. Violența (fizică sau psihologică) dă naștere mai devreme sau mai târziu tot la violență. Atunci când, forțat de imprejurări fiind, încerci să discuți logic cu un agresor în speranța că vă veți întelege, nu se ajunge decât la rezultate absurde și situații de un umor negru. Așa că, dacă din păcate agresorul nu poate înțelege de «vorbă bună», se cer măsuri excepționale, din care nimeni nu are de câștigat", după cum este notat în caietul program al spectacolului.
Montarea, în stil clasic, construită de Silviu Debu pentru Sala Studio a teatrului, are la bază traducerea realizată de Constantin Olariu, dar, pentru dinamizarea acțiunii, regizorul renunță la personajele secundare și scenele lor din text. Povestea este simplă: în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, într-un sat liniștit din nordul Ungariei, Familia Tót, al cărei fiu este pe front, primește într-un concediu medical de două săptămâni, în urma rugăminților fiului, pe Maiorul acestuia, care are nevoie de odihnă, fiind cu nervii zdruncinați din cauza atacurilor partizanilor. Momentele prin care trec personajele, de un comic absurd, grotesc de cele mai multe ori, umorul negru al replicilor, oferă publicului două ore de haz, într-un perpetuu balans între comic și tragic. Umorul căptușește însă aparent tragismul ce definește lumea războiului, opresiunea dictaturii, violența fizică sau psihică, coroziunea ființei umane, invitând spectatorul la o amară meditație, oferită în ambalajul înșelător al hohotelor de râs.
Spațiul scenic, excelent esențializat, conceput de scenografa Sorana Țopa, proiectează publicul în gospodăria simplă, cu specific ungureasc, a unei familii de la țară, cu pereții, exteriori și interiori, cu mobila și ușile pictate. Panourile pliabile, ce construiesc locuința, delimitează facil planul exterior, de cel interior. Costumele de inspirație populară, și nu numai, reprezentative acelei lumi, amplifică tușele de comic, de ridicol, ale personajelor, cum sunt penele pălăriei d-nei Tót, ale chipiului pompierului Tót sau nasturii Poștașului.
Silviu Debu își alege, pentru rolurile ofertante din text, distribuția potrivită. Liantul dintre public și personaje este încredințat simpaticului Poștaș, interpretat cu farmec de Adrian Ștefan (distribuit din nou de regizor, ca și în American Buffalo, într-un personaj cu un ușor retard), factor decizional asupra circulației corespondenței în sat, în funcție de preferințe, fost pacient al clinicii de boli nervoase, deoarece, după cum singur se destăinuie, intenționa să stea așezat și în picioare, concomitent. Liniștea, "întunecată și moale" precum "o neagră catifea", a Familiei Tót, este nimicită din primele clipe ale apariției Maiorului, întâmpinat cu muzică, cu pâine și sare, de către familia dichisită corespunzător. Emilian Oprea figurează cu umor, pedalând convingător între forță și fragilitate, dimensionând riguros nuanțele tragi-comice, ridicolul Maiorului, cu treceri rapide de la o stare la alta, schimbând totodată registrul acțiunilor de joc. Domnul Maior, îmbrăcat în uniformă ce amintește de uniformele ofițerilor SS sau de cele ale horthyștilor, își mută teatrul de război pe terenul Familiei Tót. Regimul opresiv, dictatorial, pe care îl desfășoară, i se aplică îndeosebi capului familiei, pompierului Lajos Tót, cu precădere în procesul confecționării cutiilor de carton, deoarece inactivitatea reprezintă un mare pericol, susține Maiorul, omul lăsat de capul lui devenind o jucărie a propriei gândiri! Tema proliferării materiei, prezentă în textele din teatrul absurdului, apare și aici prin mulțimea cutiilor de carton, ce invadează spațiul de joc.
Zane Jarcu îl întruchipează cu ingeniozitate și haz pe Tatăl Tót, cel incapabil de a protesta, de a se opune supliciului, nu numai pentru a da ascultare insistențelor fiicei și soției, pentru ca unicul lor fiu să fie protejat pe front, dar și din neputința omului simplu, pasiv, de a se revolta, apogeul frondei fiind atins prin evadarea de pe câmpul de luptă al locuinței, în closet. Gagurile, construite cu inventivitate și măsura potrivită, potențează comicul absurd al limbajului, conjugat cu un comic de situație, generat de obsesiile, angoasele, concepțiile Maiorului și răspunsurile celor trei Tót. Monica Ivașcu, încântătoare în împăciuitoarea Doamnă Tót (Mama Mariska), capabilă de orice pentru fericirea fiului, își folosește cu inteligență și pricepere disponibilitățile spre comic, compunând expresiv. Delicata, inocenta fiică, Ágika, atentă atât la dorințele Maiorului, dar și la familia ei, este conturată cu dezinvoltură și subtilitate de Corina Borș. Reprezentarea scenică a Fiului, Gyula, plecat pe front, prin impozantul tablou-portret, capătă sensul adorației absolute, la care este supus. Distribuția se întregește cu cei trei elevi de la Liceul de Artă din Brăila, care, cu măiestrie, interpretează muzica live a spectacolului, devenind personaje, membii fanfarei din sat, dar și ilustratori muzicali, conturând atmosfera scenelor din text - Denisa Maria Stoian (saxofon), Iulian Marius Neagu (tobe), Mario Robert Ștefan (acordeon). Grotescul funcționează ca efect comic, ștanțatorul se dovedește a fi util și în situații limită, pentru a le depăși, căci, așa cum spune și Mariska, Tót știe întotdeauna ce și cum trebuie făcut.
Silviu Debu reușește un spectacol de succes, pe placul publicului larg, un spectacol care-i va provoca pe spectatori să se aplece asupra mesajului autorului, István Örkény: "Dacă un popor este obișnuit să își suporte soarta, e bineînțeles greu să îl găsești vinovat pentru că se resemnează până la extenuare. [...] Există popoare fericite, ele sunt cele care s-au revoltat la timp. Noi suntem din specia celor care nu se revoltă la timpul potrivit. Eu asta cred - și Familia Tót este un exemplu, că singura ieșire a omului este prin faptă."
(Fotografii: Cornel Crătineanu)
Teatrul "Maria Filotti" din Brăila
Familia Tót de Örkény István
Traducerea: Constantin Olariu
Regia artistică: Silviu Debu
Scenografia: Sorana Țopa
Distribuția: Emilian Oprea (Maiorul), Zane Jarcu (Tatăl Tót), Monica Ivașcu (Mama Mariska), Corina Borș (Ágika), Adrian Ștefan (Poștașul).
Muzica live: Denisa Maria Stoian (saxofon), Iulian Marius Neagu (tobe), Mario Robert Ștefan (acordeon)
Premiera spectacolului 14 și 15 ianuarie, 2023.