Muzica și forța care deschide - Vița de Vie simfonic, 2023

Câte clișee s-au scris despre muzică și conectarea noastră cu ea? Câte banalități îmbrăcate în cuvinte pompoase? O să scriu și eu acum câteva pentru că nu pot să nu spun... Litere răsfirate. Care poate o să reușească să își facă loc înspre oricine are să audă. Așa cum muzica intră pur și simplu și deschide.

Sunt mereu suficiente câteva acorduri ale cuiva conectat la el. La spațiul acela adânc de ființă. Și se deschide și calea mea spre înăuntrul meu. Așa că merg mereu cu smerenie la concerte. Știu că experiența va fi una "religioasă". Mă las și mă duc spre ce are să se deschidă. Și mereu se deschide...

Azi, 15 februarie 2023, a fost la Cluj concertul simfonic al celor de la Vița de Vie. Adică pe aceeași scenă, o orchestră simfonică și niște muzicieni care din 1996 fac muzică rock.

Îmi aduc aminte la un TIFF, cel pandemic, o vizionare în curte la Muzeul de Artă, filmarea care se numește Vița de Vie În corzi. Un concert transformat între timp în vinil, un proiect "încercat" cu Filarmonica Târgu Mureș - un concert pe care l-au filmat pentru că, spunea Adi Despot la Q&A-ul de la acel TIFF - au vrut să aibă material de lucru. Să se vadă cum a fost, ce mai trebuie îmbunătățit, ce au de modificat pentru a face, "când vor crește mari", un concert "adevărat" cu o orchestră simfonică în spate. Și acel concert, de la Awake, a devenit Concertul lor simfonic.

Au pornit acum un turneu prin țară, în orașe unde lucrează împreună cu orchestrele filarmonice locale. Și a fost momentul de la Cluj. Un eveniment sold out. O sala plină cu oameni care iubesc Vița de Vie, și cu oameni care cunosc muzică clasică.

Să cânți cu o orchestră simfonică în spate este probabil un vis al oricărui muzician. Forța care vine când orchestra acompaniază umple spațiul. Piese, care aveau "greutatea" lor oricum, prind o profunzime atât de aparte...

Muzica clasică e departe de a fi doar niște melodioase valsuri mult cântate pe la concertele de sărbători... Muzicienii din orchestra simfonică a Filarmonicii Cluj sunt atât de versatili. Artiști cu experiență. Mânuitori perfecți ai unor instrumente care, puse împreună de un dirijor priceput, pot crea lumi. Pot dărâma ziduri. Pot să ne zguduie în adâncuri...

Și Vița de Vie a crescut atât de mult în toți anii de când cântă, încât au și singuri abilitatea să ne ducă cu ei mereu și mereu în spații noi. Uneori cunoscute, dar parcă în alt nivel... și astfel iar noi...

Acorduri familiare, chitară, bas, baterie, o voce distinctă, versuri care pot să fie mantre... Și apoi, chiar dacă totul pare previzibil - am auzit unele piese de zeci și zeci de ori prin concerte - apare un val de viori, sau instrumente de suflat, sau combinări între coarde, sau percuții... Valuri de Forță. Nu se poate să nu te miște.

E cunoscut și ce face Orchestra. Îmi e cunoscut. Am mers de multe ori și cu ei. Pe drumuri uneori sinuoase, dar mereu deschizând...

Iar îmbinarea asta între Forța din rock și cea a muzicii clasice are o valență care nu poate găsi cuvinte pentru a fi exprimată fără să cad în clișee și banalități.

Sala a fost în picioare de multe ori. S-a aplaudat ca la festival. S-a și dansat. A fost și liniște și respect pentru muzică și muzicieni, ca la orice concert simfonic. S-a fredonat. A fost energie care a curs printre sunete. Sunete care, îmbinate în joacă, au deschis... Și pe scenă. Și în sală.

Respir la concerte. Respir pentru că e loc de întâlnire cu ceva Adevărat.

Nu am nicio poză de pus la articolul asta, pentru că nu am scos deloc telefonul, decât pentru lanternă la clasica piesă la care cândva se aprindeau brichete... Dar e bine și cu lanternă...

A fost bine. Am trăit. Trăiesc.

Am rămas cu muzica reașezându-mi celule și Viață. Un refren al unei reorchestrații după o piesă scrisă de Doru Stănculescu:
"Cât aș vrea de-aș putea
De-aș putea cât aș vrea
Cât aș vrea de-aș putea să vreau"

Cuvinte care au săpat și încă sapă. Parcă spun despre rock. Și despre faptul că Muzica, toată, e o Forță. Care ne conectează și pe noi la Forța noastră. Și ne vindecă uneori fără să trebuiască să facem nimic. Doar să o lăsăm să fie. Să ne învăluie. Și pe cei ce cântă, și se lasă ca prin ei să curgă spre noi ceva ce e dincolo de cuvinte. Și pe noi, care alegem să curgem printre sunete și poezii.

Cineva spunea că e magic că din aceleași litere, puține la număr, iese câteodată o capodoperă literară, și din aceleași note muzicale, se naște ceva care te poate readuce la tine. Simplu și clar.

Deci da. Azi, 15 februarie 2023, a fost concert simfonic al celor de la Vița de Vie cu orchestra Filarmonicii de la Cluj. Și nu sunt singurii muzicieni rock care au avut curajul unui asemenea proiect (unele sunt chiar cunoscute), dar sunt cei care în seara asta au mai deschis o tură de suflete... și asta e așa de mare lucru.