martie 2023
Les Saltimbanques
Unele festivaluri de teatru (printre ele, Festivalul Național de Teatru 2022 și Festivalul Interferențe organizat de Teatrul Maghiar de Stat Cluj, tot în 2022) s-au grăbit să arunce peste bord secțiunile online create în pandemie într-un gest care semnifică ușurarea că ne putem regăsi în fine în sălile de teatru. Un gest de revoltă insuficient gândit, care a tăiat legăturile cu un public online dornic de a continua să ia parte activ în festivaluri. O greșeală pe care Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu nu a făcut-o, sesizând - cu spiritul vizionar care îl definește și bazându-se pe cifre grăitoare - oportunitatea de a stimula dragostea pentru teatru și de a răspunde unui public avid de spectacole, care din diverse motive nu poate participa la ele ca audiență nemijlocită.

Pentru cei care nu au încetat să râvnească la întâlniri magice online, ele pot avea încă loc și se cuvin explorate. Dincolo de festivaluri îndrăznețe, cu un instinct sigur al viitorului, aș recomanda platforma arte.tv, ce oferă sofisticate montări din lumea teatrului (inclusiv cele de pe agenda unor evenimente prestigioase), circului, baletului, muzicii și a artelor care fuzionează inovator și elegant în concepte potrivindu-se grozav cerințelor publicului online. E un public care își rafinează în timp o altfel de receptare, de privire. Și anume, una orientată și pe decelarea micro-expresiilor evidențiate prin gros-planuri, pe o sensibilitate ce se articulează pe nivelurile subtile ale poveștii, subliniate de montaj și de jocul dintre apropieri și depărtări cu înțelesurile lor; toate aceste benefice detalii se suprapun în etaje de sensuri și îmbogățesc experiența spectatorilor "nevăzuți". Gradual, se iscă astfel o senzorialitate densă care umple distanțele și antrenează atenția, mlădierile spiritului, imaginația, auzul interior.

Saltimbancii / Les Saltimbanques (Théâtre du Capitole, Toulouse, premiera: iunie 2021), desenat de coregraful Kader Belarbi, este unul dintre aceste spectacole care merită privit și gustat prin prisma experienței online (aici). Belarbi este inspirat de tabloul lui Picasso, Familie de saltimbanci, și de Elegia a cincea din ciclul Elegiilor duineze de Rainer Maria Rilke, ce-și trage sevele de asemenea din universul acestui tablou. Aflat deja pe teritoriul unei modernități triumfătoare care merge dezinvolt de la o artă la alta, Saltimbancii se proiectează lesne pe un ecran, efigie a picturalității evocate, a unui orizont al visului prins într-o ramă flexibilă.


Cercetând reperele pe care un spectacol cu atâtea straturi te îndeamnă să le cauți, am dat din întâmplare peste captivantul său program de sală.


Și aici o altă exclamație de încântare... Acum, programele de sală sunt oarecum căzute în dizgrație, mutându-se în destule cazuri de la statutul de meticuloși și informați companioni la cel de fițuici minimaliste - atunci când nu dispar cu totul. Consultarea unui program pe care unii l-ar expedia în categoria "instrumente de cunoaștere de modă veche" completează fericit în acest caz estetica spectacolului. Ce conține un astfel de program de sală bine făcut? O trecere în revistă a punctelor de pornire și a referințelor textuale și plastice ale spectacolului, interviuri cu creatorii lui - care nu sunt enigmatic-nebuloși sau greoi, ci limpezi în intenție și entuziaști în a-și comunica parcursul - , scene din repetiții, schițe de costume, o punere în context deopotrivă serioasă și vioaie, riguroasă și boemă - în tot cu măsură -, respirând profesionalism. Loiala cărticică de însoțire nu are greșeli de tipar și nici inutile înflorituri. E o prezentare simplă, la obiect, cultivată, o atrăgătoare invitație la sărbătoare. O altă lecție de învățat pentru teatre și festivaluri.

Iată câteva secvențe din programul de sală, care ne pot apropia încă mai mult de acest spectacol (disponibil pentru vizionare pe arte.tv până pe 22 mai 2024).

Pablo Picasso, Familie de saltimbanci, 1905, National Gallery of Art, Washington D.C.

Prin răspunsul la întrebarea: "Ce vă evocă acest tablou al lui Picasso ("Familie de saltimbanci", n.n.)?", Kader Belarbi descifrează metodic etapele unui sugestiv proces de elaborare. "Picasso iubea circul și acrobații. Ce mă impresionează în acest tablou sunt saltimbancii oferindu-ne adevărul ființei lor. Accesibil, interzis, prezent, absent, tribul lor își plimbă sufletul, exilat în condiția artiștilor de iarmaroc și în existența lor rătăcitoare, între pământ și cer. Îmi imaginez că pornind de la întâlnirile și pasiunile pe care le exprimă își creează propria lor lume, apoi dispar pe drumuri și poteci. Caut în ei o întreagă umanitate hazlie, fantastă, glorioasă, derizorie și poetică, urmând metamorfozele corpului acestor penitenți în costume de baie și relația lor cu obiectele dimprejur. Saltimbancii sunt dependenți de obiectele pe care le convoacă în scenă, care fac parte din jocul lor și de care fug, oscilând între virtuozitatea tehnică, risc și zeflemea. În arenă, totul se întrepătrunde: postùrile, pânzele decorului, mișcările, variațiunile, jocurile corporale, cavalcadele dezlănțuite, magia, iluzia și inimile neastâmpărate ale acestor jongleri nomazi. Acolo arena devine o «țară a nimănui"unde intră și iese, după cum apucă, o menajerie a artiștilor. Picasso a spus: «...Îi pictez cum îi văd, dar și așa cum îi visez». Am vrut să merg pe drumurile lor pentru a-i întâlni.

Macheta de decor (Coralie Lèguevaque)

[...] Mi se pare că explorarea dansului prin virtuozitatea și performanța circului dezvoltă corpuri mai fluide cu eleganță și frumusețe. Influențele și schimburile artistice reciproce susțin controlul execuției, calitatea interpretării și transformă scriitura și formele de reprezentare."


Despre muzicianul Sergio Tomassi programul de sală notează: "Prin acest artist apare armonia desăvârșită între cea mai frumoasă dintre alchimiile muzicale și o prezență live!". Norocosul acompaniator al unor personalități ca Juliette Gréco, Charles Aznavour și Serge Lama) stârnește prin instrumentul său, acordeonul, "un joc savuros",


Acordeonul "magnific și diabolic" unește în spectacol momente de circ, de balet, de cabaret, de dans tradițional și episoade punctate de un comic trist, în care și romantismul devine parodie. Firul melodic induce, potrivit mișcărilor lui de comprimare și dilatare, o dinamică aparte a tablourilor în care evoluează nonșalant balerine, arlechini, bufonul voinic, cai și îmblânzitoarea lor dominatoare (evocând alte teme ale lui Picasso).

Schițe de costum realizate de Elsa Pavanel

Nepretențiosul "pian cu bretele" ce poate imita cu familiaritate orchestre se desface și se strânge ca tot atâtea elanuri ale sufletului, multe dintre ele căzând în gol, în cel al solitudinii, al neputinței, al dorințelor neîmplinite, al pustiului care se întinde la vedere în tabloul lui Picasso și pulsează în ricoșeuri pe scenă. Visul e subliniat ca univers care zvâcnește sincron cu viața, însoțind-o mereu cu o umbră a irealității, când neliniștitoare, când jucăușă, aproape superficială, peste care se așază la răstimpuri, în tăcere, o patină sobră.

Pablo Picasso, iulie 1957 (foto: David Douglas Duncan)

Picasso, cunoscut pentru iubirea lui față de teatru, pentru colaborările lui inventive în acest spațiu, devine în filigran omniprezent în Saltimbancii lui Kader Belarbi. Poezia dureroasă a efemerității, cu tot cu imposibila ei dulceață, străbate scena, trece dincolo de ecran și ajunge să dizolve singurătățile, preț de câteva clipe consolatoare.

Printr-un spectacol online de calitate, poți recurge la aceste răgazuri de frumusețe oricând te simți chemat de ele, transformându-le într-o insulă a stării de bine pe durata unei tonice reverii.

Saltimbancii, un spectacol de Kader Belarbi (coregrafie, montare și texte)
Muzica: Sergio Tomassi
Scenografie: Coralie Lèguevaque
Costume: Elsa Pavanel
Lumini: Sylvain Chevallot
Distribuția: Sergio Tomassi, Natalia de Froberville, Marlen Fuerte Castro, Saki Isonaga, Julie Charlet, Kayo Nakazato, Alexandra Surodeeva, Solène Monnereau, Sofia Caminiti, Louise Coquillard, Joana Torello, Marie Varlet, Ramiro Gómez Samón, Rouslan Savdenov, Simon Catonnet, Eneko Amorós Zaragoza, Alexandre Ferreira, Amaury Barreras Lapinet, Philippe Solano, Timofyi Bykovets, Minoru Kaneko, Jérémy Leydier, Baptiste Claudon
Regia: Kader Belarbi (coregraf) Cu: Sergio Tomassi, Natalia de Froberville, Marlen Fuerte Castro, Saki Isonaga, Julie Charlet, Kayo Nakazato, Alexandra Surodeeva, Solène Monnereau, Sofia Caminiti, Louise Coquillard, Joana Torello, Marie Varlet, Ramiro Gómez Samón, Rouslan Savdenov, Simon Catonnet, Eneko Amorós Zaragoza, Alexandre Ferreira, Amaury Barreras Lapinet, Philippe Solano, Timofyi Bykovets, Minoru Kaneko, Jérémy Leydier, Baptiste Claudon

0 comentarii

În programul cultural

Online, click aici
25.03.2023 toată ziua
26.03.2023 toată ziua
27.03.2023 toată ziua
28.03.2023 toată ziua
29.03.2023 toată ziua
30.03.2023 toată ziua

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus