Post-Harap-Alb - Urși

Hearth. Vatră. Numele de hub cultural al Parfumeriei. Faimoasa casă bucureșteană de pe Parfumului 19 în care și-a trăit întreaga viață publicista și scriitoarea Silvia Kerim (1931-2016). Vreme de 9 ani, la aceeași adresă a locuit regizorul de film Mircea Veroiu, cei doi formând pentru o vreme unul dintre cele seducătoare cupluri intelectuale ale Bucureștiului.

Asociația Hearth. Înființată și condusă de Oana Kuzmanovska, alături de actrița & artista multimedia Natalia Cebanu și de managerul de proiecte culturale Doina Dogăroiu, asociația a preluat Parfumeria în 2017. După un proces de modernizare, venerabilul imobil din cartierul evreiesc (istorie de peste 170 de ani!) a început să găzduiască felurite întâmplări culturale.

DinParfumerieDramaturgie a început în iunie 2021. În ultima duminică de februarie 2023, programul a bifat al 17-lea spectacol-lectură, urmat de a 17-a discuție dintre realizatori și public. Rețetă simplă: text proaspăt, 3 zile de repetiții în camera de la stradă din Hearth / Parfumerie, spectacolul.

Urși, textul de debut al Cătălinei Bălălău, actriță a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, dar și studentă, anul 2, la masterul de scriere dramatică al Universității de Arte din Târgu-Mureș. Urși, spectacol-lectură în regia lui Irisz Kovacs, universul sonor al lui Adrian Piciorea și interpretarea actorilor Mădălina Stoica și Dragoș Maxim și a studenților la actorie Vlad Crudu (licență) și Adelin Tudorache (master).

O masă înaltă. Patru scaune, două microfoane, multiple personaje. Un sat. În zilele noastre, dar nu musai. În România, dar nu musai. O istorie de braconaj (faptul real al descoperirii unor resturi de urs într-un sat moldav i-a dat Cătălinei ideea de la care a pornit), un puști și bunicii lui, același puști și prietenul său, bunicul (mecanic de tren) și colegul său, sătenii, urșii. O comunitate mică, închisă, departe de tumultul orașelor și al veacurilor, pradă unui soi de amenințare bizară. Un vag / fals iz de Twin Peaks / O făclie de Paște.

De fapt, nu e nimic supranatural în această neașteptat de matură piesă de debut (aplaudată, din sala de 30 și ceva de locuri, și de dramaturga brașoveană Elise Wilk, profesoară a Cătălinei la Târgu-Mureș). E doar eterna relație de fascinație și emoție dintre copii și animalele păduri, mixată cu la fel de eternul sentiment de turmă al oamenilor cărora emoțiile necontrolate ajung să le învingă rațiunea. Multă inimă / transpirație / agitație, puțină comunicare / atenție / încredere, rețeta perfectă pentru tragedie.

Sunetele lui Adrian Piciorea și joaca luminilor imaginată de Irisz Kovacs contribuie la construirea unui univers imaginar populat cu oameni îmbrăcați în costume de urs. Timbrul și ritmul rostirii celor patru actori duc cu gândul la basm. În Harap-Alb, blana de urs era parte din instrumentarul care îl conducea pe erou în procesul de maturizare. În Urși, blana de urs developează lipsa de maturitate atât a copiilor, cât și a adulților. Funcția sa magică dispare și povestea cu final fericit se transformă într-o întâmplare cu semn schimbat.

Deși localizată în ruralul mioritic, Urși poate avea loc oriunde. Temporal, suntem în era post-legende. Dezvrăjire. Pe de o parte, nu mai credem. Pe de alta, nu mai știm să decriptăm. Măști, costume, simboluri, stări de spirit. Un puști e pierdut între lumi. Și el, și-un anume paradis.