Scorul Ceaușescu versus Democrație: 12-33 - 4 iulie 1977. Cutremurul neștiut

A fost, mai întâi, spectacolul de teatru 4 iulie 1977. Cutremurul neștiut. Scris și regizat de Carmen Lidia Vidu, jucat în reprezentație unică pe 23 octombrie 2022 în Sala Studio a Teatrului Odeon. Apoi, s-a născut scurtmetrajul 4 iulie 1977. Cutremurul neștiut, regizat de Șerban Georgescu, proiectat în premieră absolută pe 4 martie 2023, la Cinema Muzeul Țăranului. Ambele evenimente, produse de Re:Rise - Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic, au fost urmate de dezbateri cu publicul care a umplut cele două săli, la care a participat, printre alții, Andrei Ursu, directorul științific al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 (IRRD), fiul dizidentului Gheorghe Ursu, inginer constructor ucis de Securitate în închisoare în 1985 (vezi și filmul Arest, în regia lui Andrei Cohn).

După cum informează site-ul www.ordinulcriminal.ro, realizat de aceeași Re: Rise, "La 4 luni după cutremurul din martie 1977, Nicolae Ceaușescu convoacă o ședință urgentă în București. Pe 4 iulie, cca. 300 de persoane (ingineri, arhitecți, lideri de partid și ai administrației locale), sunt strânși într-o sală din spatele CC și li se ordonă de către Ceaușescu să sisteze toate lucrările de consolidare la clădirile afectate de cutremur". Printre participanți, inginerul Gheorghe Ursu.

Stenograma ședinței din 4 iulie 1977 a fost descoperită în arhive de jurnalistul și regizorul de film documentar Liviu Tofan. Pe baza ei, au fost construite spectacolul de teatru și filmul de scurtmetraj. În varianta teatrală a lui Carmen Lidia Vidu, personajele principale ale ședinței, în frunte cu tov-ul suprem, sunt interpretate de tineri actori: Irina Artenii, Andrei Barbu, Răzvan Mîndruță, Vlad Pânzaru, Denis Imbrescu. Versiunea cinematografică a lui Șerban Georgescu include 20 de minute de montaj al filmării reprezentației spectacolului, prefațate de 10 de minute de montaj cu imagini în mare parte de arhivă (inclusiv cadre din documentarul Mai presus de orice realizat de Dan Pița și Nicolae Mărgineanu).

Cele două produse culturale dezvăluie o realitate puțin cunoscută, produc un început de explicație pentru o situație curentă neliniștitoare (pentru a folosi un adjectiv ultra-blând) și sunt de natură să nască dezbateri. Pe scurt, dacă acum centrul și cartierele istorice ale Bucureștiului sunt pline de clădiri din care cade tencuiala, se desprind bucăți de acoperiș și pe care tronează (sau ar trebui să troneze) imense buline roșii, asta e și pentru că, la 4 luni de la cel mai important cutremur al ultimilor 70 de ani, șeful statului a decis încetarea lucrărilor de consolidare a blocurilor, clădirilor de birouri, spitalelor, școlilor, etc. afectate de cutremur. În loc de treabă multă, scumpă și grea, s-au făcut lucrări rapide, ieftine, de mântuială, de acoperire a aparențelor. Apoi, pentru cele mai multe dintre clădiri, nu s-a mai făcut nimic semnificativ. Vreme de 12 ani, în regimul Ceaușescu. Vreme de 33 de ani, în regim democratic.

Cum a fost posibil? Printre imaginile de arhivă alese de Șerban Georgescu, se numără și cele care îl înfățișează pe Ceaușescu plimbându-se printre ruine și printre răniți, video-clip avant la lettre pentru un cântec lăutăresc (ritmul nu e deloc rău!) în care Ion Dolănescu laudă fără număr fără număr fără număr prestația șefului suprem în speța seismică. Câteva minute de film mai târziu, competența profesională, spiritul civic și conștiința personală a inginerilor și arhitecților prezenți în sala faimoasei ședințe sunt călcate în picioare.

Cum este posibil? În debut de 2023, România face pași înspre interzicerea închirierii de apartamente în blocuri cu risc seismic ridicat. Cu câțiva ani mai devreme, au fost interzise spațiile comerciale și culturale. Din punct de vedere al consolidărilor, Bucureștiul a făcut infim în cei 33 de ani de democrație. Se vorbește, pe bază de estimări, de 10.000 de clădiri cu nevoie de renovare anti-seism. Câte luări de poziție pe această temă ale asociațiilor, ordinelor, uniunilor de ingineri și arhitecți din România cunoașteți?

Cum ziceam, 4 iulie 1977. Cutremurul neștiut, filmul sau spectacolul de teatru, nasc dezbateri. În cazul meu, filmul a repus pe tapet responsabilitatea specialiștilor. Relația lor cu puterea și relația lor cu concetățenii care apelează / beneficiază de specialitatea lor. Ceaușescu a călcat în picioare competența profesională pentru că regimul pe care îl conducea i-a permis să facă asta. Ceaușescu a murit și, în rarele situații când e deranjată de vreo întrebare publică, competența dă vina pe urmașii la putere ai lui Ceaușescu. Ceaușescu a fost de vină, Ceaușeștii sunt de vină. Puterea. Politicienii.

De spirit civic și conștiință personală nu întreabă nimeni nimic. Ca urmare, cazul Gheorghe Ursu rămâne singular. Și în anii de dinainte, și în anii de acum. Scorul e 12-33. Și oaspeții continuă să marcheze. Anual. Oaspeții suntem noi.