Pe final de de 2022, Cristina a debutat în calitate de dramaturgă. Și regizoare. Și scenografă. Și realizatoare de univers vizual & sonor. Și tot ce a mai fost nevoie pentru ca one-woman-show-ul Adevărata poveste a Spânului să apară pe lume. În noiembrie 2022, pe scena Teatrului Anton Pann din Râmnicu Valcea, în cadrul Festivalului VERSUS. Apoi, pe 25 februarie 2023. În Palatul Urania. La Cluj. Lângă Someș. De atunci, spectacolul s-a plimbat. A fost, din nou, la Râmnicu-Vâlcea, la Brașov, sâmbătă, 8 aprilie 2023, a ajuns la București. Vor urma Oradea (22 aprilie 2023, Teatrul Anonim, 7PM) și Târgu Mureș (23 aprilie 2023, 3g HUB, 7PM).
București, așadar. Recul. N-ați auzit, nu știți? N-auzisem, nu știam. Fosta platformă Industria Bumbacului, Splaiul Unirii 160, în zona de ex-clădiri industriale făcută cât de cât celebră de Deschis Gastrobar sau Nod Makerspace. La Recul se intră prin curtea platformei, urmând indicațiile portarului și afișele discrete de pe pereți. Spațiul, de găsit la etajul final al clădirii care mai adăpostește, printre altele, fabrica faimosului PORC, e uriaș. Și pe verticală, și pe orizontală. Geamurile enorme baleiază Timpuri Noi, Tineretului, Mihai Bravu, un strop de Dâmbovița. O zonă de bar, perdele negre, zona de teatru. Un fel de concept unteatru la scară mult mai mare. Un spațiu post-industrial amenajat cu o grijă maniacală la cele mai mici detalii, genul de hub cultural & nu numai numa' bun de teatru, muzici, petreceri, întâlniri diverse.
Teatru, așadar. Cristina. Adevărata poveste a Spânului. Un fel de distopie, deși DEX-ul nu prea confirmă folosirea cuvântului în acest context, un fel de Inglorious Basterds pe bază de Spân și basme românești. O poveste născocită în 2023 în stilul poveștilor by Creangă (guest star al finalului), Ispirescu și boborul român, în dulșele grai moldovenesc. Un spectacol de 50 de minute pentru adolescenți, pentru tineri, pentru adulți, pentru seniori, pentru oameni capabili de ceva joacă pe bază de ingrediente strămoșești și rețetă post-modernă. Iat-o pe Cristina și bucătar! Pardon, chef!
Actrița povestește, actrița cântă la fluier, actrița cântă a cappella, actrița joacă multiple roluri, actrița dansează. Ba uneori dă și senzația că prestează stand-up. Di tăti, cum s-ar zice. Povestea curge mustind de umor, îmbibată în atmosfera basmului, vizitată de elemente, din ce în ce mai pregnante spre final, de contemporaneitate. E oleacă parcă o aglomerare prea mare de teme și motive, dar nimic deranjant cu adevărat.
Demersul așezării unei biografii fictive (de parcă restul ar fi altfel!), unui prequel al copilăriei, adolescenței și tinereții în cârca mult detestatului personaj din Harap-Alb e o găselniță tare deșteaptă și simpatică. Și Spânul a avut o mamă, cum s-ar zice, și el a avut de trecut niște probe pe drumul maturizării! A ajuns cum îl știm din basmul cult al bădiei Ion pentru că a avut parte de anumite experiențe, de anumite întâlniri, de anumite date biografe. În epoca definită și de cancel culture, Cristina Bordeanu nu doboară statui, ci ridică soclu (mic, discret) pentru un bad guy. Curat curaj!
După cum curat curaj (mamă, cum sună!) e și în spatele gestului de a pleca prin țară, actriță tânără fără nume & impresar, și de a-ți propune să joci prin locuri. Pentru câte lume s-o aduna. Teatru independent pur, cum s-ar zice. Pentru dânsul, Cristina pune la bătaie tot ce poate și tot ce știe. Farmec, energie, talent, încredere. E suficient să țină sala 50 de minute, să stârnească hohote și ceva interogații. E lucru mare și prilej de dat cu basca pe asfaltul patriei. Vorba e, avem timp & disponibilitate să onorăm gestul ei de curaj & încredere?
(foto: Pati Sas)