Regizor, coregraf și scenograf, dar și poet și artist vizual, Kristóf Szabó a devenit cunoscut pentru spectacolele sale ce îmbină în chip armonios cuvântul, mișcarea, proiecțiile video, muzica. Visul de la TGST nu face excepție. În fapt, scenele memorabile ale montării timișorene datorează major șuvoaielor de imagini cu nuanțe acaparatoare, hipnotice, proiectate în profunzimile spațiului de joc (video: Ivó Kovács), universului sonor nuanțat, complex, învăluitor (muzica: József Iszlai, bonus: un excelent moment de voce a cappella by Harald Weisz & dans pe șlagăr parizian), amplelor pasaje de dans (inclusiv cele care îi includ pe cei doi Puck, Yannick Becker & Olga Török, coreografiate de Olga herself), capacității reflectoarelor gândite de Cosmin Anania de a pune în valoare bogăția coloristică și inventivitatea costumelor powered by Ioana Groza & Șteff Chelaru. În secțiunea sa non-verbală, Visul lui Kristóf Szabó impresionează deopotrivă retina, gândul și organele emoției.
Dansul, costumele, universul sonor, luminile și machiajul (Bojita Ilici) sunt, de asemenea, instrumentele prin Kristóf Szabó livrează principalele elemente de originalitate ale montării: dedublarea lui Puck, încarnarea Florii nebuniei iubirii (Richard Hladik), sugerarea siluirii voinței Hipolitei (Daniela Török) de către ducele Tezeu (un excelent Bülent Özdil în dubla ipostază Tezeu - Oberon) și, în general, a voinței femeilor de către bărbați (nu integral susținută de text) și a tinerilor perechi de îndrăgostiți anonimi, căzuți pradă puterii politice abuzive (imagini puternice, impecabil gândite și realizate artistic, dar, din nou, cumva nu chiar sprijinite de scriitura shakespeariană, chiar și în versiunea adaptată de Szabó și Rudolf Herbert - dramaturgie).
Pe cât de imprevizibil, surprinzător și expresiv în mișcare și (unde e cazul) rostire e cvartetul Puck & Puck & Floarea nebuniei iubirii & Spiridușul / Păpădia (Simona Vintilă), pe atât de previzibilă, liniară și limitată e viziunea regizorală în ce privește patrulaterul Hermia (Oana Vidoni), Elena (Ioana Iacob), Lisandru (Rareș Hontzu), Demetrius (Marc Illich). Precizia actorilor nu e suficientă pentru a nu anula o anumită senzație de plictis ce amenință scenelor celor patru. După cum, fascinantul avangardism shakespearian materializat prin scenele de teatru în teatru în comentariu despre teatru prestate de trupa meșterilor are parte de o înscenare mai degrabă convențională, rar născătoare de hohot și / sau gând.
Una peste alta, Visul timișorean, deși inegal în sensurile enunțate mai sus, reușește însă să țină aproape atenția și imaginația spectatorilor și să pună în valoare potențialul trupei (24 de performeri pe scenă la aplauze!). Premise pentru un showcase dintre cele mai faine.