România Liberă / mai 2003
16 lecţii despre dezastrele amorului carnal
Teatrul de balet "Oleg Danovski" din Constanţa nu este unul foarte obişnuit în România. Las la o parte faptul că însăşi denumirea balet este una cam depăşită pentru timpurile noastre, cînd expresia corporală s-a extins dincolo de canonul clasic. În Franţa se spune/scrie simplu "dance", dar la noi cuvîntul mai păstrează conotaţii uşuratice de mondenitate. Cuvîntul acesta nu a împiedicat însă teatrul de la Constanţa ce poartă numele unui mare coregraf din deceniile trecute să pună pe scenă o serie de experimente interesante. De n-ar fi decît ultimele apariţii pe scene bucureştene, cu Furtuna de Shakespeare şi cu cele 16 lecţii despre dezastrele amorului carnal ale lui Mihai Măniuţiu-Vava Ştefănescu şi propoziţia de mai sus tot ar avea acoperire.


Ieri-alaltăieri, pe scena de la "Odeon", am văzut extraordinarul spectacol gîndit şi pus în scenă de Mihai Măniuţiu, împreună cu coregrafa Vava Ştefănescu şi cu participarea unor solişti excepţionali, de la Aliss Tarcea la Marian Rîlea. Cele 16 lecţii despre dezastrele amorului carnal pe care ni le-a aplicat Mihai Măniuţiu nu au avut nimic în comun cu mult mai palidul Zoon Erotikon de la Bulandra. Aici realizatorii spectacolului au reuşit sublimarea celor două limbaje, cel dramatic şi celălalt, al corpului, într-o substanţă dulce-amară, cu un uşor aer morbid, totul fiind finalmente o meditaţie despre nu chiar "zadarnicele chinuri" ale dragostei carnale. Căci, în fond, cu carnea omului se îndeletnicesc numai aceste două entităţi, amorul şi moartea. Restul sunt intermediari şi interpuşi.


Cele 16 lecţii se scurg în modul cel mai firesc dintr-una într-alta, aşa cum se scurge şi amorul spiritual în cel carnal şi cum se scurge, încet dar sigur, şi carnea omenească în pămînt. Evoluţia sigură spre finalul în care Marian Rîlea îşi ţine prima iubită, aceea care, de fapt, murise în prima "lecţie" a spectacolului, în poziţie phoetală aceasta, pe fondul oului "de aur", imens, care ameninţa tot timpul să capete sens, se face pe muzica medievală şi pe izbucniri de fado portughez. Nici nu cred că s-ar fi putut alege o cortină sonoră mai potrivită pentru un enunţ atît de stilizat şi totuşi expresiv. Mişcările sacadate ale unor momente au accentuat semnificaţia cursului central al "lecţiilor" lui Măniuţiu, autorul scenariului în acelaşi timp. Persistă şi un aer expresionist în tot acest spectacol de excepţie, fie şi numai în prezenţa ca personaj în continuare a celei moarte încă din primele clipe. Ceva morbid se lasă asupra noastră de pe scena cuprinsă într-un expresiv careu de gard verde, evocînd o altă scenografie măniuţiană, din Exact în acelaşi timp de Gellu Naum, pus în scenă la Cluj. Fiecare amănunt compune amprenta tragică a unui spectacol ne-asemenea cu altele. Ale lui Mihai Măniuţiu dar şi ale altora, ceea ce vorbeşte deopotrivă despre capacitatea intelectuală excepţională a acestui regizor, matur şi mobil în gîndire, căutînd şi descoperind mereu noi căi de exprimare. Iată şi restul distribuţiei remarcabilului spectacol, artişti de valoare comparabilă cu cei pînă aici anunţaţi: Mădălina Dan, Florica Turcu, Eliza Popa, Felicia Şerbănescu, Simona Costea, Melinda Vereş, Cosmin Vlad, Oleg Ungureanu. Decoruri şi light design Mihai Măniuţiu. Costume Iuliana Vîlsan.


Iată, aşadar, un teatru care ţine pasul cu vremea artistică în care trăim, reuşind să capteze şi atenţia unui public pe care, la urma urmelor, şi-l formează.

De: Mihai Măniuţiu Regia: Mihai Măniuţiu Cu: Marian Rîlea, Aliss Tarcea, Mădălina Dan, Florica Turcu, Eliza Popa, Felicia Şerbănescu, Simona Costea, Melinda Vereş, Cosmin Vlad, Oleg Ungureanu

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus