Din primăvara aceasta Teatrul Naţional din Cluj va fi locul de desfăşurare a unui mare eveniment teatral şi cultural, întrucît din 3 mai a.c. montează aici celebrul regizor Andrei Şerban, şeful Departamentului de Actorie de la Columbia University (SUA).
Dorind să întregească, în acest an, relaţia creatoare cu Teatrul Naţional din Cluj - începută anul trecut prin master class-ul susţinut aici în perioada 8-18 iunie 2005 - dl. Andrei Şerban va monta un spectacol de o factură cu totul specială cu o piesă ea însăşi insolită, extrem-contemporană: Purificare de Sarah Kane. Scriitoare engleză, cu o existenţă dramatică, explozivă, Sarah Kane s-a sinucis la 28 de ani, în 1999, după ce s-a lansat prin cinci piese care au uimit lumea teatrală. Piesa Purificare (scrisă în 1998 şi revăzută de autoare în 1999, înaintea sinuciderii sale) e creaţia ei cea mai şocantă, provocatoare pentru imaginaţia şi forţa de reprezentare scenică a regizorului, prin violenţa afectivă şi sexuală a textului, cu paradoxala lui teatralitate onirică şi cathartică.
De menţionat alt fapt insolit: traducerea şi adaptarea piesei e realizată de Saviana Stănescu în colaborare cu Andrei Şerban. Scenografia: Adriana Grand. Mişcarea scenică: Vava Ştefănescu. Premiera spectacolului Purificare va avea loc în a doua jumătate a lunii august.
Andrei Şerban s-a născut la Bucureşti în 1943 şi a absolvit regia la clasa lui Radu Penciulescu. După un debut strălucit în ţară (remarcat ca un mare talent încă din studenţie prin capacitatea sa de a anima trupa, în spectacole ce degajă o puternică energie tinerească) - la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ cu piesele Arden of Feversham de un autor englez anonim din sec. al XVI-lea, Iulius Cezar de Shakespeare, Omul cel bun din Sîciuan de B. Brecht -, în 1971 este invitat de Ellen Stewart, director al companiei La MaMa, în Statele Unite, la New-York, cu o bursă Ford. Obţine un succes imediat, în urma căruia Peter Brook îl invită la centrul său de cercetări teatrale, unde Andrei Şerban colaborează la realizarea mai multor spectacole. Experienţa acumulată în această perioadă se reflectă în concepţia regizorală a Trilogiei antice: Medeea (1972), Electra (1973) şi Troienele (1975). Spectacolele se joacă în limba latină şi în greaca veche. Trilogia antică va fi reluată de regizor după întoarcerea în ţară, ca director al Naţionalului bucureştean (pe care l-a condus trei ani), în anul 1990, fiind considerată drept cea mai originală punere în scenă a tragediei greceşti a sfîrşitului de secol XX. A fost invitat la festivalurile internaţionale de teatru de la Milano, Paris, Sao Paolo, Salzburg, Edinburgh. Cu Trilogia antică, Teatrul Naţional din Bucureşti a fost în turneu la Paris şi Sao Paulo.
În montările sale din Cehov - Unchiul Vania (1979), Pescăruşul (1981), Trei surori (1983), Livada cu vişini (1992) şi C. Gozzi - Regele Cerb (1984), Femeia-şarpe (1988) se regăsesc resursele ludice care l-au impus de la debut, ca cel mai strălucit reprezentant al generaţiei sale. Cariera sa de regizor de teatru se completează cu cea de regizor de operă la cele mai prestigioase teatre lirice din lume: Othello de G. Verdi (1993), Lucia de Lamermoor de G. Donizetti (1995), Oedipe de G. Enescu (1995), Indiile galante de J. Ph. Rameau (2004), Werther de E. Blau, P. Millet şi G. Hartmann după Goethe, muzica J. Massenet (2005), Faust de Ch. Gounod (2005).