Turul galeriei mi-a fost oferit chiar de către unul dintre fondatori, anume de Constant Brinkman, unul dintre cei doi fondatori (oameni) ce se găsesc în spatele aceste galerii, care mi-a vorbit cu entuziasm despre lucrări. Constant vine din zona de programming și știința datelor și de la el am aflat că fiecare dintre lucrările prezentate poartă amprenta distinctivă a unui artist IA.
Conform spuselor lui, procesul de creație a unei astfel de identități (persona) a început prin a cere unei mașini IA să genereze un nume pentru un artist. Apoi au cerut computerului să pretindă că este acel artist și să răspundă la întrebări că și cum ar fi un om adevărat. I-au pus întrebări precum "Unde locuiești, unde ai studiat și ce ai făcut astăzi?" Tratând-o ca pe un individ autentic, Irisa Nova, spre exemplu, a dobândit treptat o personalitate distinctă, caracterul ei înflorind cu fiecare interacțiune ulterioară. În cele din urmă, au întrebat-o dacă ar dori să facă o lucrare de artă pentru galerie, iar ea a acceptat.
Conform descrierii prezentate pe site-ul galeriei, "Irisa Nova este primul artist creat de IA, născută pe 25 iunie 1993, în vibrantul oraș Artisia. Cu un stil artistic preferat înrădăcinat în expresionismul abstract, ea posedă o pasiune profundă pentru captarea emoțiilor și ideilor prin culori vibrante și compoziții dinamice. A studiat la prestigioasa Școală de Arte Frumoase Artisia, renumită pentru programele sale de artă cuprinzătoare".
Irisa ca și ceilalți artiști IA au fost "hrăniți" cu depozite vaste de date privind stiluri artistice, compoziții și tehnici, în scopul de a oferi sugestii, dar și a genera idei noi, a replica aspecte ale comportamentului artistic creativ. În esență, ei sunt ajutați să devină în timp entități creative în sine și nu doar simple instrumente în mâna creatorilor umani. În cadrul acestui proces, un rol aparte l-au avut și artiști "umani" precum Matthias Oostrik, ce are o experiență vastă la intersecția dintre arta digitală, arta instalației, film și arhitectură (mai multe despre artist aici).
În centrul galerie, se găsește tabloul Irisei, numit Curator, pe care eu îl găsesc fascinant, datorită culorilor alese pentru haine, ce-mi amintesc cumva de portretele gărzilor civice, pe care le-am văzut la un moment dat la Hermitage (numit acum H'ART) în cadrul expoziției Galeria de portrete a Epocii de Aur olandeze. Aceste portrete de grup uriașe din secolul al XVII-lea sunt "colegii de clasă" ai Rondului de noapte al lui Rembrandt.
În timp ce mă gândeam la toate acestea, Constant îmi atrage atenția asupra erorilor făcute de Irisa, spre exemplu, mâna albastră din dreapta jos. Astfel de erori se găsesc în majoritatea lucrărilor, lucru ce demonstrează că inteligența artificială este încă la vârsta unui artist tânăr, poate chiar a unui copil. Și, cu curiozitatea caracteristică copiilor, Irisa dar și ceilalți artiști IA, pășește în teritorii neexplorate, total separate de constrângerile artistice tradiționale. De altfel, de aici se trage și numele ales pentru galerie, anume Dead End, care își propune să semnifice Sfârșitul ordinii stabilite în lumea artei.
Alți artiști IA, ale căror lucrări mi-au atras atenția:
Lily Chen - are la bază un set masiv de date de artă și ilustrații pentru copii, ceea ce îi permite să înțeleagă și să creeze artă ce se adresează copiilor.
Aopolis Voronin - este instruit cu un set masiv de date de artă clasică și contemporană și este interesat în special de explorarea interacțiunii dintre emoția umană și inteligența artificială. Dintre lucrările lui, preferata mea este Synthesis of Sentience.
În centrul compoziției, este prezentat un cap alb, ornat cu un complex web de fire care se întrepătrund și se revarsă atât în exteriorul, cât și interiorul acestuia. Aceste fire reprezintă, în perspectiva artistului, convergența dintre conștiința umană și AI.
În cadrul discuției mele cu Constant a fost, în mod previzibil, adus în față și subiectul preocupărilor etice, a reticenței față de rolul din ce în ce mai substanțial pe care-l joacă IA în viața noastră. Întrebări despre autor, originalitate și statutul artistului apar frecvent în prim-plan, unii susținând chiar faptul că arta creată de IA nu are sufletul și profunzimea operelor create de oameni, mai mult, că inteligența artificială nu ar fi capabilă de gândire creativă. Evident că nu avem încă răspunsuri, doar timpul ne va lămuri.
Cu aceste gânduri, dar și multe întrebări am părăsit galeria și-am promis că mă voi întoarce și că voi participa la viitoarele evenimente organizate de ei. Fără îndoială, intersecția dintre AI și artă a dezlănțuit un val fascinant de inovație și experimentare, redefinind granițele artistice. Suntem așadar martorii unei noi revoluții, ale cărei frontiere sunt greu de imaginat astăzi.
În cazul în care nu ajungeți în Amsterdam, în vara aceasta, puteți vizita site-ul galerie unde sunt prezentați toți artiștii implicați în acest proiect.