septembrie 2023
Equalizer 3, The
Robert McCall (Denzel Washington), protagonistul seriei, este un fost angajat al serviciilor secrete americane. Din când în când se împrietenește aleatoriu cu câte cineva aflat la strâmtoare din cauza unor bande violente (de obicei o femeie) și o ajută dezinteresat și cât se poate de discret. Doar că de fiecare dată lucrurile degenerează și astfel este obligat să ucidă fie întreaga mafie rusă pe coasta de est, în prima parte, sau o întreagă rețea de foști angajați ai serviciilor secrete care au trecut de partea răului, ca în a doua producție din trilogie.

De această dată, Robert McCall ajunge în sudul Italiei. Aici ajunge repede acceptat de prietenoasa comunitate meridională. Când mafia napoletană, stăpâna necontestată a locului, întrece măsura și ucide câțiva dintre noii săi prieteni, spiritul justițiar și abilitățile sale războinice intră în scenă. Restul e franciză.

Profilul său moral este inspirat din idealul creștin al cavalerului-călugăr. Nu este căsătorit (în The Equalizer 2, căsătoria este văzută chiar ca o sursă de posibile compromisuri morale). Interiorul casei în care locuiește este auster, seamănă cu o chilie. În momentul în care inamicii pătrund în casă, unul chiar afirmă evidența: "tipul ăsta trăiește ca un călugăr".

Viața sa în ansamblu pare determinată de ritmuri precise, așa cum odinioară călugării își rânduiau ciclul zilnic de rugăciune și muncă.

Probabil, un detaliu aparte, care dorește să arate caracterul de tipicar al protagonistului, dar care poate avea implicații mai adânci. Viața lui Bob este definită exact de un ceas electronic: totul este asamblat din componente numărate la secunde, iar de fiecare dată când începe acțiunea, cronometrul pleacă de la zero. Este timpul în care rupe oase și sfarmă capete diferit de celălalt, cel în care își bea ceaiul sau citește câte ceva? Am fi înclinați să credem că da, însă tocmai prin intermediul acestui sistem foarte modern, foarte exact, de măsurat timpul, ergonomia devine legea esențială.

Utilizarea maniacală a ceasului și a cronometrului amintește de distincția vechilor greci între chronos și chairos. Primul era timpul egal cu sine însuși, al doilea era timpul oportunității, al vremii de a face ceva, așa cum scrie în Ecleziast 3:8 "Vreme este să iubești și vreme să urăști. Este vreme de război și vreme de pace." Inutil de spus că în prima, spectacolul cinematografic este intens.

Mai mult, principala sa activitate este cititul. Nu neapărat pentru depășirea propriei limitări intelectuali, nici măcar pentru plăcerea povestirii, ci ca o legătură cu trecutul personal, amintindu-i de fosta sa soție. Cititul este așadar, un act cultic, religios, în sensul legăturii cu o persoană nevăzută, cu spiritul.

Dar Robert McCall nu este un călugăr contemplativ, ci aparține ordinelor militare. Seamănă mai mult cu un templier decât cu un franciscan, iar caracteristica sa esențială este, așa cum am menționat, ajutorarea celor vulnerabili la abuzurile violenței, cu o predilecție medievală pentru ajutorarea fetelor, celebrele damsels in distress.

La rândul lor, interlopii cu care se luptă au o caracteristică tipică: tatuajele. Răii sunt marcați astfel la fel de clar ca în westernurile de odinioară, în care băieții răi erau ușor de identificat pentru că purtau pălării negre. Violența împotriva acestora - și, implicit, și dezumanizarea acestora - este pe deplin asumată, căci fostul hitman își privește victimele în ochi, fără remușcări, aproape curios, în ultimele lor secunde de viață.

De altfel, mecanismul demonizării inamicului în cinematografie și implicit plăcerea vinovată pe care o trăim atunci când "băieții răi" sunt uciși în mod spectaculos a fost denunțată de Tarantino în Inglourious Basterds / Ticăloși fără glorie (2009). Acolo un Hitler contrafactual se distrează de minune urmărind într-un film de propagandă cum "băieții răi" sunt americani, iar apărătorii dreptății sunt naziștii. Întoarcerea cu susul în jos a reperelor morale cu care suntem obișnuiți ne obligă să reconsiderăm propria plăcere vinovată în fața omuciderii ca spectacol, chiar dacă este a celor "răi".

Dar ce se află în spatele superiorității morale a personajului Robert McCall, dincolo de nevoia scenariului de a ambala violența pentru a o face mai ușor de înghițit de către o audiență îmbibată totuși de idealurile creștine ale întoarcerii și celuilalt obraz?

Aș concluziona că Robert McCall este expresia superiorității morale americane și, mai ales, a puterii distrugătoare, armate, a acesteia. El acționează ca un avatar, ca o întruchipare a celebrei "speak softly and carry a big stick; you will go far", butadă ce aparține președintelui Theodore Roosevelt, cu precizarea că Robert McCall își va folosi de fiecare dată armele, spre delectarea fanilor seriei.



Regia: Antoine Fuqua Cu: Denzel Washington, Dakota Fanning, Eugenio Mastrandrea, David Denman, , Sonia Ammar, Remo Girone

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus