Doar aşa, fiindcă le place să se uite la clădiri, la texturi, la ce scrie pe ziduri, să găsească semne. Să se oprească în locuri de refugiu. Unde să stea cu ochii în soare pentru cinci minute sau să citească o carte. Unde să-i privească pe alţii fără dispreţ, să îşi facă o poveste din întâmplările zilnice pe care nu le băgăm în seamă când suntem grăbiţi.
Sunt alţii, mai ales prin cartierele mărginaşe ale Bucureştiului, pentru care strada lor înseamnă foarte mult. E locul unde joacă fotbal sau table, stau la o vorbă, fac un grătar în grădina blocului când e soare, află ultimele noutăţi dintr-o lume cu oameni care se cunosc bine între ei.
Pe măsură ce te îndrepţi spre centrul oraşului, străzile îşi pierd tot mai mult din legăturile cu lumea, din componenta comunitară. În centru, totul se întâmplă înăuntru. În cafenele, restaurante, cluburi, clădiri de birouri, magazine. Străzile sunt pentru maşini, sunt spaţii de tranziţie dintr-o parte în alta, iar cel mai important lucru e timpul. TREBUIE să economisim timp, să ne grăbim, să ajungem rapid la următoarea întâlnire.
Dacă încă te mai plimbi pe jos, ai văzut că maşinile ocupă cea mai mare parte a spaţiului public. Inclusiv trotoarele. Spaţiul PUBLIC e spaţiul NOSTRU. Spaţiul în care ne întâlnim, nu spaţiul din care suntem goniţi.
Am vrut să vedem cât e de greu să luăm înapoi o stradă. Să o închidem pentru maşini şi să o deschidem pentru oameni. Să o locuim iar. Să o mobilăm, să scoatem scaune şi mese şi fotolii şi canapele, veioze dacă se face întuneric şi vrem să mai stăm, să pictăm peretele unei clădiri, să vorbim despre ce naiba e arta, să chemăm vecinii afară, să invităm oamenii care cântă pe alte străzi să cânte şi pe a noastră, să dăm o petrecere, să proiectăm filme, să mâncăm nişte mere şi covrigi, să învăţăm câţiva copii să deseneze, să ne gândim unde punem o cişmea şi cum să arate ea, să răsfoim reviste de arta şi arhitectură, să intram în case care păreau interzise accesului, să vedem grădini ascunse dincolo de garduri, să ne întâlnim cu doamna care de zeci de ani remaiază ciorapi într-o dugheană.
Pe 5 şi 6 mai, de la ora 16 spre miezul nopţii. Pe strada Arthur Verona.
Pentru detalii intraţi pe blogul străzii Arthur Verona.
