Secție a TASZ, M Studio a fost înființat în 2005 ca "atelier experimental de teatru mișcare", după cum anunță site-ul oficial. Din 2013, spectacolele M Studio sunt găzduite de Studioul de Dans Háromszék al Ansamblului de Dansuri "Trei Scaune"- "Háromszék", aflat în aceeași curte cu TASZ, cu barul & bufetul & terasa & luminițele teatrului. Oferind un spațiu de joc generos la primul etaj al unei construcții încă noi, beneficiind de dotări tehnice remarcabile și de o configurație lesne ajustabilă în funcție de felurite cerințe scenografice, sala în care își desfășoară activitatea M Studio este, pesemne, superlativul la nivel național a ce vasăzică infrastructură aflată la dispoziția unei trupe de dans contemporan / teatru mișcare. După cum e foarte posibil ca No 1-ul pe țară să fie poată fi just trecut în dreptul M Studio și când vine vorba de valoare artistică în zisul domeniu.
După To_R/Pomană (premieră 2017) și W_all (premieră 2018, co-producție cu Compagnie Pal Frenak și Trafó House of Contemporary Arts), [email protected] (premieră iunie 2022, în cadrul celei de-a 4 ediții a Festivalului Internațional de Teatru Mișcare FLOW organizat de Studio M) este al 3-lea spectacol realizat de faimosul coregraf maghiaro-francez Pál Frenák (nume de scenă: Fren_Ák) cu trupa din Sfântu Gheorghe. Bazată de ultra-faimosul text shakespearian, adaptarea lui Fren_Ák se concentrează pe esențele de adâncime ale celor doi protagoniști, ale căror lumi interioare sunt explorate în mare parte a celor 50 de minute ale spectacolului.
În versiunea lui Fren_Ák, Julieta (Judith Balázs) și Romeo (Zoltán Deák) sunt doi tineri ai vremurilor de atunci și de acum, cu propriul bagaj de spaime, speranțe, nesiguranțe, pofte. Întâlnirea lor e definită atât de pasiune carnală (potențată artistic de abilitatea coregrafului și a celor doi performeri de a construi o memorabilă întâlnire a nudurilor ce se întâlnesc fără a se atinge), cât și neliniștea emoțională (distilată sub forma măștilor create de Gyula Majoros și a costumelor gândite de Victoria Frenák). Fondul sonor (Gábor Halász) amplifică magnitudinea angoaselor cu tușe carnale ce domină întregul.
Cele două elemente majore de decor (aceeași Victoria Frenák), covorul și canapeaua, duc cu gândul, prin verdele intens și uniform, la un ipotetic rai primordial dinspre și înspre care protagoniștii se află într-o permanentă pendulare. Comparația nu e lipsită de o doză de ironie născută de contrapunctul dintre priveliștea potențial paradisiacă, neliniștea personajelor și brutalitatea ce le însoțește adesea mișcările, gesturile, privirile.
În roluri multiple (poate călugărul Lorenzo, poate Mercutio, poate moartea), Attila Nagy Veres propune momentele de contrapunct ale spectacolului. Scenele sale, deși nelipsite de nuanțe grotești, au un aer de clovnerie care mai risipește din tensiunea acumulată pe bază de Julieta, Romeo și Julieta & Romeo. Sunt momente când personajele lui Veres pare că sunt construite pentru a intra în dialog direct cu publicul, a-l consilia și consola pentru întâlnirea cu o versiune atât de abrazivă și de orientată spre sine a cuplului suprem al dramaturgiei universale.
Chipuri pure, lipsite de mască sau machiaj, sunt preponderent cel al Julietei și cel al lui Romeo. Până la urmă, povestea e a lor, restul sunt(em) figurație. În adâncurile lor plonjează Fren_Ák. Și cu dânsul mergem noi. Fiecare cu propriile noastre spaime, speranțe, nesiguranțe, pofte. Și nuanțe grotești. Și, desigur, cu propria versiune de paradis.
(foto: Toro Attila - prima & Barabás Zsolt)