În 2004, au deschis un concert al lui James Brown la Milano. Asta a însemnat pentru clujenii de la Kumm un recital în faţa a peste 7.000 de spectatori. Concerte în Germania, Italia sau Ungaria, un album înregistrat live la Praga dau o imagine aproximativă pentru ceea ce înseamnă Kumm. Primele lor albume sînt distribuite în afara României de o casă de discuri din Franţa, Muséa Records. Cele mai recente apariţii discografice pe care le semnează Kumm sînt lansate de Cramps Records din Italia.
Totul a început în 1997, cînd o trupă de rock progresiv (Talitha Qumi) şi un grup de jazz (Short Cuts) care foloseau aceeaşi sală de repetiţii în Cluj s-au desfiinţat. Eugen Nuţescu (chitară, chitară bas), Kovács András (claviaturi) şi Meier Zsolt (saxofon), foşti componenţi ai celor două trupe, au găsit destul de repede un baterist (Pap Joco) şi un vocalist (Cilu) care îşi doreau să cînte împreună.
Abia anul următor au lansat primele piese şi au început să apară în concerte cu numele Kumm. Conform site-ului oficial al trupei, "Kumm" înseamnă "nisip" în limba turcă. "Black beer brewed in basements by butterflies" ("Bere neagră făcută de fluturi în subsoluri") promite un vers de pe primul lor album, "Listen to My Songs, Don't Listen to My Words" ("Ascultă-mi muzica, nu vorbele").
În anii care au urmat, mai mulţi muzicieni au trecut pe la sau au rămas la Kumm. Peto Zoltán, Csergo Dominic, Keresztes Levente au apărut în concertele trupei. 2001 a fost momentul în care noul vocalist, Dan Byron, împreună cu Eugen Nutescu şi Kovács András, a pus pe picioare un proiect care, pe lîngă piese Kumm, includea şi preluări de la Led Zepp sau Bjork. Uşurinţa cu care cei de la Kumm trec de la un gen muzical la altul - de la "art-fusion-rock" (cum era clasificat primul lor album) la sonorităţi britt pop, de exemplu - i-a făcut să fie inconfundabili. Şi asta nu doar pentru peisajul muzical de la noi.
Unde au ajuns în 2006
La începutul anului şi-au schimbat vocalistul, iar acum se pregătesc să înregistreze un nou album pentru casa de discuri italiană sus-amintită. Altfel, versurile lor spun destul: "Spre tine mă-ndrept/ Şi cred c-ai o mie de chipuri/ La fel cu-acel pe care-l privesc/ Zîmbesc, visez cu orbite solare/ La fel cu-acel care-i altul mereu// Nu pot să ating/ Cuvintele ce-ncet se sting/ Nu pot fi altul decît sînt/ Mă înspăimînt/ Sîntem toţi o apă şi-un pămînt// Pe tine te-aştept/ Iar tu nici nu ştii că trăiesc/ La fel, fidel unui punct de răscruce/ Ce-aduce cu visele noastre comune/ Rămîne doar să vedem unde-o duce//" ("1000 de chipuri")
Nu v-am convins? Mai încerc o dată: "Astăzi am să merg printre oameni/ Şi-am să le desenez chipurile-n gînd/ Iar diseară cînd voi ajunge la tine/ În chiuvetă am să mă scufund/ Am trecut ieri pe la garderobă/ Şi mi-am luat haina de om fericit/ Pe stradă e plin de oameni ca mine/ Defilăm toţi c-un zîmbet amorţit" ("La la la"). Orice, numai nu o concluzie poate să încheie prezentarea Kumm.