Politeţuri - Premiile Radio România Cultural 2005

Mi s-a întîmplat, recent, un lucru atît de "obişnuit" - în tranziţia asta de la mîrlănia comunistă la mîrlănia de piaţă - încît nu ştiu de ce mă mai mir...

Faptele sînt următoarele: Radio România Cultural (o instituţie de prestigiu, sau cel puţin aşa credeam pînă de curînd) a dat publicităţii o listă de nominalizări pentru premiile RRC, aflate - anunţa comunicatul - "la a şasea ediţie". Lista era cît se poate de OK - de la academicianul Solomon Marcus şi scriitorul Norman Manea (care urmau să primească premii de excelenţă) la un istoric precum Neagu Djuvara, de la scriitori consacraţi precum Emil Brumaru, Nora Iuga, Petre Stoica la tineri scriitori precum Ruxandra Cesereanu, Florina Ilis, Filip Florian şi de la oameni de teatru precum Cătălina Buzoianu şi Gabor Tompa la oameni de film precum Mircea Daneliuc şi Ion Fiscuteanu. La capitolul "Emisiuni culturale de televiziune", am avut surpriza să mă găsesc nominalizat - alături de "piese grele" precum Dan C. Mihăilescu, Eugen Negrici, Cristian Tabără şi Florin Iaru - pentru emisiunea pe care o realizez pe TVR Cultural, Fotograme. Pînă aici, cum se spune, toate bune şi frumoase; aş fi ipocrit să spun că această listare a numelui meu - alături de cele deja enumerate - nu mi-ar fi gîdilat micul orgoliu de intrus într-ale Televiziunii: iată, mi-am zis, o emisiune de cultură a imaginii - deci "de nişă" -, cu un buget minuscul, o echipă tehnică aleatorie şi cu o "promovare" la fel de aleatorie, este remarcată şi scoasă în faţă, măcar şi preţ de o gală... Să ne bucurăm, aşadar! Asta am şi făcut, aşteptînd - pînă la anunţata gală - ca cineva de la Radio România Cultural să facă gestul elementar de a mă invita la ceremonie.

Am aşteptat mult şi bine, căci invitaţia - pe cale orală, "emailă" sau de orice alt fel - nu a venit niciodată. Credeţi-mă că, în naivitatea mea, mi-a fost greu să accept că o ditamai instituţie (precum RRC-ul) nu a catadicsit să mă contacteze pentru a asista la gală - ca simplu spectator: nu eram, totuşi, atît de naiv să mă mai văd şi pe scenă, cu coroniţă. Am aflat, ulterior, că nu am fost singurul în această situaţie: majoritatea celor nominalizaţi nu au fost invitaţi! Singurii care au fost invitaţi au fost cei premiaţi!! Fără comentarii.

Sau, poate, totuşi - cu unul: că, pînă la urmă, nu există mare deosebire între lumea culturală, cu fitze şi pretenţii de pedrigree, şi aceea a nouveaux riches-ilor de care, la o adică, face un mişto "fin". Politeţea este în mare suferinţă şi colo, şi dincolo. Dar măcar, "dincolo", este de aşteptat... şi, de aceea, cu atît mai plăcută surpriza de a constata că oamenii cu bani pot fi mai eleganţi decît cei cu pretenţii. Sigur, "să nu generalizăm"; dar orişicît.