Acționând în mod permanent într-o notă metateatrală, Eu, gângania conturează încă de la început convenția în care întreaga sală se revelează într-o mare scenă, în care fiecare spectator este parte a personajului titular Gregor Samsa, de-aici și interacțiunile constante dintre actori și public, în ceea ce devine un schimb de energii care coagulează și conglomerează un colectiv disparat într-unul unitar. Totodată, aceste apropieri reușesc să-i angreneze la nivel ideatic pe cei prezenți, astfel încât se poate discuta despre o transmutație a perspectivei "Să presupunem că tu ești Gregor Samsa" în "Tu ești Gregor Samsa".
Un element important pe care mizează într-o bună măsură regizorul este întunericul. Intrinsec, pentru protagonist, întunericul devine un mediu în care acesta se refugiază, în care acceptă să rămână și se ascundă de restul oamenilor - inclusiv de propria familie. Devine astfel un cadru protectiv, în care reacțiile de oroare și uluire sunt ținute la distanță, în care acesta se poate desfășura conform noii sale naturi. Ba mai mult, întunecimea se creionează și ca o barieră între Gregor și familia sa, una pe care tatăl, mama și Grete și-o însușesc la început, când spaima la vederea gânganiei primează și, instinctual, fug de ceea ce nu pot înțelege. Un aspect care este redat și printr-o replică ironică a tatălui - "Curentul costă" - care demonstrează încă o dată că membrii familiei preferă să dezerteze în fața situației, lăsându-l pe Gregor într-o mare neagră de singurătate. Pe parcurs, relațiile dintre cele două părți se schimbă, putând observa cum Grete se încumetă să intre în cameră și să-i aducă hrană fratelui său; cum mama, în ciuda formei neobișnuite, încearcă cum poate mai bine să-și iubească fiul; dar și tensiune existentă și crescândă dintre fiu și tată, o legătură deficitară care este transpusă pe hârtii scrise de acesta, îmboțite prin toate cotloanele camerei - o referință la Scrisoare către tata, volumul autobiografic al lui Franz Kafka. Singurele personaje care par nu doar să-l accepte, dar chiar sunt suscitate de noua înfățișare a lui Gregor sunt doctorul veterinar și Ingrid - unul din motive care țin de un potențial succes academic, în timp ce în cazul celeilalte poate fi invocat un capriciu deconcertant.
Adițional acestei dimensiuni, întunericul devine și un cadru în care spectacolul este comentat de către "vocea publicului" Kocsis Gyula, însoțit de Balogh Attila, amândoi angajându-se într-un dialog comic și fabulos, în care preferințele "spectatoriale" ba pentru operetă, ba pentru o producție contemporană, se bat cap în cap, scena contopindu-se încă o dată cu sala de spectacol. Momentul în care întreaga încăpere este învăluită din nou în beznă este și un moment foarte bun pentru a "scoate la lumină" aptitudinile actoricești, hazul și capacitatea de a improviza ale lui Balogh Attila. În cazul lui Kocsis Gyula, comicul său ascunde o profunzime gravă, iar sub paravanul situației privitorului care încearcă să scape din sala de teatru, dar nu poate din cauza ușilor încuiate, se pitește de fapt mesajul neputinței de a alunga necunoscutul și inconfortabilul încontinuu, fiind forțați - de voie, de nevoie - să rămânem, să conștientizăm și să chibzuim. Nu toate situațiile dezagreabile pot fi eludate, prea multe încercări de evadare putând să rezulte într-un cap spart.
Lucrând și înainte cu trupa orădeană, regizorul Kovács D. Daniel a știut să-și construiască distribuția spectacolului într-o manieră impunătoare, prin care să scoată cât mai mult din potențialul pe care textul îl avea. Pe lângă duetul deja menționat anterior, căruia i se datorează într-o mare măsură caracterul comic, ironic și detașat al spectacolului, îl regăsim pe Tőtős Ádám în rolul lui Gregor. Acesta îi oferă personajului său adâncime, conturând cu multă abilitate trăirile tumultoase ale protagonistului kafkian, fără a deveni însă patetic, menținându-se în echilibru pe tot parcursul spectacolului. Dimény Levente și Tóth Tünde, doi dintre actorii de calibru ai trupei Szigligeti, prin versatilitatea și claritatea lor, aduc personajelor o complexitate în care regăsim o fuziune concordantă dintre spaima, disperarea și nesiguranța față de natura fiului lor, care este însă livrată cu umor și o anumită doză de absurditate, în concordanță și, totodată, accentuând ambianța generală a spectacolului. Tot aici o regăsim și pe Trabalka Cecília - o artistă completă - care pe lângă o interpretare foarte bună, semnează și muzica din spectacol, fiind cea care dă o formă propriu-zisă acestui sumbru și incitant cabaret. Tasnádi-Sáhy Noémi, cu multă însuflețire și energie, duce la bun sfârșit partitura voluptoasei Ingrid, al cărei apetență progresivă față de Gregor intensifică bizareria. În același registru îl regăsim și pe Szotyori Józséf, a cărui voioșie, precizie și tact nu doar că binedispun, dar completează într-o manieră totală imaginea suprarealistă de ansamblu. Nu în ultimul rând, trebuie amintit Kovács Levente jr. în rolul procuristului, care în ciuda timpului scenic limitat, își abordează personajul cu eleganță.
Mai apoi, Kovács D. Daniel reușește să-și împlinească miza pe care o are cu acest spectacol și prin decorul creat de Szakács Ferenc, care se folosește de sală pentru a contrapuncta situația dintre Gregor și restul membrilor din familia sa, aceștia de pe urmă venind tot timpul dintr-o încăpere mică, înghesuită, claustrală, care le oferă un adăpost firav față de ceea ce află în spatele ușii. În plus, decorul ilustrează și starea generală a lucrurilor din gospodăria familiei Samsa, în care fiul este singurul care oferă sprijin financiar, astfel încât locul este învechit, uzat și predispus oricând la stricăciuni. Costumele sunt semnate de Bajkó Blanka Alíz, ale căror nuanțe - preponderent de negru, dar și gri - sintetizează atmosfera întregului spectacolului și completează peisajul grotesc, abracadabrant și suprarealist.
Én, a féreg - Kafka kabaré / Eu, gângania - Cabaret Kafka este un întreg univers format dintr-o imixtiune de fragmente pe care Kovács D. Daniel le îmbină și, totodată, le lasă se desfășoare în voie, fără să le pună niciun fel de opreliști. Explorează însăși natura umană, mecanismele pe care aceasta le are pentru a se feri de cele mai inimaginabile situații în care omul poate să fie pus, dar și însăși imaginea pe care acesta o are despre sine și despre cei ce-l înconjoară, așijderea unei oglinzi viciate. Rămâne la latitudinea fiecăruia să conștientizeze sau să refuze ceea ce i se perindă înaintea ochilor.
(foto; Bartalis Fotó: bartalisfoto.smugmug.com/)
Én, a féreg - Kafka kabaré / Eu, gângania - Cabaret Kafka de Kárpáti Péter, după nuvela "Metamorfoza" de Franz Kafka
regizor: Kovács D. Dániel
cu: Tőtős Ádám, Dimény Levente, Tóth Tünde, Trabalka Cecília, ifj. Kovács Levente, Szotyori József, Tasnádi-Sáhy Noémi, Balogh Attila, Kocsis Gyula
dramaturgie: Bíró Bence
scenograf - decor: Szakács Ferenc / scenograf - costume: Bajkó Blanka Alíz
muzică: Trabalka Cecília / sound designer: Hodu Péter.