La Londra, la Londra... - Acasă la tata

Pe 1 decembrie 2023, de la ora 18.30, în sala Teatrului "Toma Caragiu" din Ploiești va avea loc premiera celei mai recente producții din repertoriul Secției Dramă, spectacolul Acasă la tata, text și regie Mimi Brănescu, scenografia Adela Pârvu, muzica Corina Sîrghi, lighting design Șerban Ionescu, asistent regie Vlad Moszojanu. Din distribuție fac parte actorii Andrei Radu, Conrad Mericoffer, Florentina Năstase, Ioan Coman, Oxana Moravec, Ana Crețu și Dragoș Câmpan.

Acasă la tata se înscrie în seria textelor lui Mimi Brănescu scrise cu umor, tandrețe, resemnare despre problemele cotidiene, micile, dar dureroasele drame ale unor oameni simpli, mereu în căutarea fericirii, mereu într-o cursă la finalul căreia nimeni nu prinde un loc pe podium, la fel ca în Flori, fete, filme sau băieți, Dumnezeul de a doua zi sau Ultimii.

Fără a fi senzațională, scenografia semnată de Adela Pârvu este în concordanță cu tema și stilul spectacolului. Un decor arid și sărăcăcios surprinde un colț de rural dosit în spatele unei plase de gard, cu o construcție înghesuită ce arată mai mult a baracă decât a casă. Câteva piese de mobilier completează această imagine dezolantă, fără lumină, fără vegetație, cu iz de lagăr de concentrare. Muzica Corinei Sîrghi are inflexiuni de manea refrișată și de melodie veche lăutărească. Simți pe undeva pe-aproape promiscuitatea unui maidan cu dragoste și te aștepți ca o domnișoară Nastasia să își plângă dorurile în fața unor constrângeri cărora nu le poate face față.

Personajul "Robert" îi conferă lui Andrei Radu statutul de actor de cursă lungă, condusă virtuos și prudent datorită multiplelor sale resurse la toate nivelurile expresivitate, rostire, mișcare, mimică, gesturi. Copilul tatălui său nu doar în fibra biologică, ci și în urzeala complicată a unui sine amestec de autentic și fals, Robert nu știe cu ce armă să lupte pentru a închide cercul ratării în interiorul căruia toți se ciocnesc într-o mișcare nesigură și fără direcție. Foarte bine dozat parcursul său interior între obsesia succesului și nefericire, succes pe altarul căruia sacrifică timp, prietenii, iubiri, familie, dar tot nu-l poate atinge.

Un alter-ego al lui Robert, diferit de acesta doar prin faptul că nu a plecat în lumea largă este personajul "Petrică", interpretat de Conrad Mericoffer. Masculul alfa al localității a plătit cu vârf și îndesat teribilismul și alegerile greșite din viață, mulțumindu-se cu statutul de tolerat într-o casă ce nu îi va fi niciodată cămin, cu o soție ce nu îi va fi niciodată jumătate. Conrad Mericoffer se mișcă lejer în hainele lipsite de gust ale acestui personaj agresiv, impostor în toată gama de sentimente, care se răzbună pe ceilalți pentru eșecurile sale, parodiind prietenia, iubirea, credința, loialitatea.

Afișând o aparentă stăpânire de sine, dezinhibat, asumându-și alegerile, "tatăl" are șansa de a fi jucat de un actor cameleonic, cu o ironie ce șterge granița între comedie și dramă, Ioan Coman. Mereu în consens cu vibrațiile interioare ale unui tată despotic și păstrător de secrete încețoșate, subtil și perspicace în relațiile cu ceilalți, convingător și bulversant în scena finală a ultimelor dezvăluiri, Ioan Coman rămâne o elegantă și vetustă prezență cehoviană în această livadă în care s-a urinat la rădăcina vișinilor în floare.

Privindu-l pe Dragoș Câmpan, am tot așteptat momentul în care Profesorul Plesnea își va cânta propria simfonie la un corn englezesc, rătăcind sub stele fără nume și visând la Africa de Sud. Înduioșător în ridicolul său, patinând aventuros între două finalități:pensia și moartea, personajul excelează în replici cinic-realiste, în gafe și fabulații savuroase.

Personajele feminine se scaldă în aceeași baie cu zoaie a compromisurilor. Ana Crețu portretizează credibil tipul nevestei sufocate de grijile gospodăriei, de probleme cu copiii și lipsa banilor, probleme care o înrăiesc și distrug în ea urmele de feminitate, provocându-i accese de vulgaritate și violență. Florentina Năstase adună în zâmbetul său trist, în gestul reflex de a-și mângâia părul (probabil singurul atribut nealterat al frumuseții fizice de odinioară), în ochii rugători către fosta iubire neputința de a vedea lumea altfel decât în închipuire și certitudinea că în lumea ei cenușie singura pată de culoare este un boiler vopsit în roșu. Personajul Oxanei Moravec, "Iuliana", este singurul care încă încearcă, încă speră. Negând, fabulând, uitând, retrăind, reașezând visurile în altă ordine, Iuliana are propria logică a fericirii care uneori se confundă cu îngăduința și toleranța. Spre deosebire de personajele feminine tinere, ea nu visează să plece la Londra, dimpotrivă, apăsată de greutatea vieții citadine, încearcă să învețe să respire în provincie, abandonându-se unor alegeri lejere. Oxana Moravec are un joc deschis, dinamic, antrenant, echilibrând conflictele și tensiunea momentelor inițial și de final ale spectacolului.

În drama lui Mimi Brănescu niciun personaj nu face față realității. Aerul este nerespirabil, pământul este alunecos, lumina nu răzbate. Trecutul se ascunde în amintiri vopsite în culori stridente sau se îngroapă pur și simplu ca să permită reinventarea lui într-o formă suportabilă. Prezentul este năclăit în superficialitate și minciună, se codește să privească înapoi și amorțește înspăimântat numai la gândul de a privi înainte. Nimeni nu menajează până la capăt pe nimeni. Vulnerabilul este călcat în picioare și se zvârcolește sub bocancii plini de noroiul resentimentelor și frustrărilor. Tinerețea nu este năvalnică, nici încrezătoare. Maturitatea nu este echilibrată, nici împlinită. Bătrânețea nu este nici înțeleaptă, nici iertătoare.

Cine are nevoie de adevărul gol-goluț, așa arogant cum se ițește el în curtea casei părintești în confruntări lipsite de orice efuziune sentimentală? Purifică pe de-a-ntregul adevărul? Salvează el lumea sau nu face decât să o înece în și mai multă incertitudine? Spectacolul lasă spectatorului libertatea de a se poziționa cum dorește între dramă și comic. Mesajul regizorului dramaturg nu impune o linie, păstrând echilibrul în această dualitate care este, de fapt, esența vieții. Ai grijă de ce fugi, să nu fie cumva acel ceva spre care tânjești. Ferește-te să îți dorești arzător ceva, ca nu cumva să nu fie exact ce te va pune pe fugă. Adevărul e greu, neiertător și uneori tare inutil, acasă la tata, acasă în tine, la Londra, oriunde.

Acasă la tata de Mimi Brănescu
regia: Mimi Brănescu
scenografia: Adela Pârvu / lighting design: Șerban Ionescu / muzica: Corina Sîrghi / asistent regie: Vlad Moszojanu
cu: Andrei Radu (Robert), Conrad Mericoffer (Petrică), Florentina Năstase (Paula), Ioan Coman (Tatăl lui Robert), Oxana Moravec (Iuliana), Ana Crețu (Mia), Dragoș Câmpan (Profesorul Plesnea)