Cum se mai vede lumea prin ochi de adolescent - Exploziv

De pe la începutul toamnei anului 2023, am aflat de proiectul ExplozivART, organziat de echipa unuia dintre spațiile culturale independente din Târgu-Mureș, Incubator13. Proiectul mi-a atras atenția, mai ales datorită faptului că era adresat adolescenților, iar eu am avut oportunitatea de a lucra cu grupuri de adolescenți cu puțin timp în urmă.

Săptămâna trecută (8-10 decembrie 2023), proiectul ExplozivART a împărtășit cu publicul târgumureșean spectacolul creat, regizat de Rareș Budileanu pe baza textului Exploziv, scris de Elise Wilk. În urma atelierelor organizate, au fost selectați mai mulți adolescenți care au făcut parte din echipa spectacolului. Vizionarea lui a reprezentat pentru mine o experiență plină de gânduri și emoții.

Perioada liceului, a adolescenței, despre care textul Exploziv vorbește, surprinzând mai multe perspective, pentru mine, nu este atât de îndepărtată. Îmi aduc aminte destul de bine cum decurgeau zilele mele pe atunci, dar și care au fost frământările de care m-am lovit. Le-am revăzut acum pe scenă. Generația actuală de liceeni este diferită, e adevărat, de generația mea în timpului liceului. Vremurile s-au schimbat cu mare grabă. Totuși, am empatizat cu problemele despre care vorbeau personajele din spectacol. Poate că generațiile s-au schimbat, dar, în esență, frământările adolescenței au rămas aceleași.

Unul dintre aspectele care mi-a plăcut cel mai mult la spectacolul văzut este tocmai faptul că surprinde esența problemelor adolescentine. Dincolo de multe chestiuni de suprafață, este vorba despre faptul că acești copii nu se simt ascultați și, din această cauză, le este foarte greu să-și exprime sentimentele, să vorbească despre ce-i doare. Textul surprinde cu umor particularitățile adolescenței actuale, glumele specifice prezentului, dar lasă loc cu precizie reliefării problemelor reale, care se ascund în spatele umorului răutăcios. Mi-am reamintit că fiecare comportament reprezintă un răspuns la un alt comportament. În special la vârsta la care instinctele ies la suprafață cu o dorință acută de a fi descoperite.

Am văzut că fiecare rol este important, coleg, prieten, părinte, profesor. Fiecare perspectivă are propriile explicații pentru ceea ce oferă în procesul de dezvoltare caracteristic acestei perioade prin care fiecare trece. Părinții și profesorii, din păcate, uită adesea că în urmă cu ani de zile se simțeau la fel de puțin ascultați și ar fi avut nevoie de afecțiune și înțelegere, pe lângă fermitate și îndrumare.

Am rămas și la discuția de după spectacol, pentru că fiecare reprezentație a fost urmată de câte o discuție alături de un psiholog / moderator. Am descoperit că spectacolul a trezit în audiență atât întrebări, cât și posibile soluții, influențate, evident, de vârsta și profesia celor care au avut ceva de zis. Pe scenă, acum dincolo de personaje, am descoperit tineri curajoși, care nu evită, spre fericirea mea și a viitorului nostru, să-și spună și argumenteze punctul de vedere.

Am plecat fericită de la Exploziv. Am plecat fericită pentru că știu că, indiferent de ce vor alege mai departe, actorii-adolescenți din acest spectacol și cei care au făcut parte din acest proiect sunt mai bogați fiindcă au trecut printr-o astfel de experiență. Ieșirea din spațiul școlar clasic este foarte importantă, dezvoltând multidisciplinar viitorul adult. Este nevoie de astfel de proiecte, este nevoie să-i încurajăm pe adolescenți să vorbească despre ei și altfel, prin intermediul artei, tocmai fiindcă înțelegem că e greu să vorbești despre tine pur și simplu sau să răspunzi la întrebări incomode legate de viitorul care pare atât de incert.

Exploziv este un spectacol atât pentru cei care l-au creat, cât și pentru cei care-l văd, atât pentru tineri, cât și pentru părinți și profesori, atât pentru cei care au nevoie să-și reamintească de acea perioadă a vieții lor, cât și pentru cei care se apropie cu pași repezi de ea.