Programul a cuprins Cantata țăranilor, BWV. 212 și Cantata cafelei, BWV. 211 de Johann Sebastian Bach, create pe texte de Picander [1]. Protagoniștii spectacolului au fost: soprana Cleopatra David [2] - în rolul Mieke/Lieschen (Antreprenor, Director), basul Ștefan Lamatic [3] - în rolul Schlendrian (Tatăl -CEO), bas-baritonul Dan Macavei [4] - în rolul El (Junior Business Developer), tenorul Nicolae Simonov - Naratorul [5], (cumulând rolul de auditor, jurist, preot și un alt antreprenor) și Alexandru Pătrașcu (un antreprenor). Lor li s-au alăturat violoniștii Natalia Pancec, Tania Zâmbreanu, violistul Marius Nițu violoncelistul Eugen-Bogdan Popa, flautistul Gabriel Marin, cornistul Sorin Lupașcu și la continuo - Ionuț Diaconu. Pregătirea muzicală: Ieronim Buga.
Regia spectacolului i-a aparținut lui Alexandru Pătrașcu, care a avut ideea de a uni într-o singură poveste cele două lucrări, iar personajele feminine devin unul singur, interpretate de soprana Cleopatra David.
Textele au fost cântate în limba germană, cu supratitrare pentru public, în limba română.
Spectacolul a fost realizat în parteneriat cu Institutul «Goethe» și postul Radio România Muzical. Sponsor: Date Education.
Numerosul public a putut constata cum "Bach coboară din strană în mijlocul lumii și o povestește muzical, devenind, încă o dată, contemporanul nostru. Sunt prea mari taxele? Cafeaua dăunează mariajului? Anul electoral ne schimbă viețile și amorurile? Astfel, umorul lui Bach, a fost privit prin ochii bucureșteanului anului 2024. Fiindcă, oamenii au aceleași discuții și aceleași vicii ca în secolul al XVIII-lea, iar comportamentul de atunci este o sursă continuă de inspirație."[6]
Personajele libretelor lui Picander sunt când un cuplu de fermieri care fac haz de necaz și comentează măsurile fiscale, când persoane care sunt pro sau contra consumului de cafea.
Cantata este un gen muzical, având un caracter narativ, cristalizat din madrigalele italiene solistice, în care vocea este acompaniată de un grup instrumental (și/sau coral). În creația lui Johann Sebastian Bach, cantata [7] ocupă un loc important, atât calitativ, cât și cantitativ (aproximativ 200). O mare parte dintre acestea au caracter sacru (destinate anului liturgic luteran), altele sunt laice - pentru divertisment (Laudă-ți norocul, Cantata cafelei), mitologice (Phoebus și Pan, Apollo și Mercurius, Hercule la răscruce), omagiale (Odă latină) ori de felicitare (Cantata țărănească, Aelous Placated), cantate inspirate de natură (Cantata primăverii, Cantata de vânătoare, Curgeți, voi valuri jucăușe și Cantata ciobănească) ori patriotice (Preamărește-ți fericirea, Saxonie binecuvântată).
În spectacolul Bach, colegul de birou, din mansarda Casei Bolintineanu (amenajată modern, iluminată, având garderobă și grup sanitar), interpreții instrumentiști erau amplasați în fundal. În centru, drept decor, era o masă pe care se aflau cești, pahare și un termos, iar pe scaune erau aruncate îmbrăcăminte, dresuri, pe jos pantofi de damă roșii, cu toc, ciorapi și pantaloni. În stânga scenei era un ecran mare, pe care apăreau subtitrarea și diferite imagini.
Prima lucrare interpretată în matineului muzical de la Casa Bolintineanu a fost Cantata Țăranilor (Bauernkantate sau Peasant Cantata); ea are ca prim vers: Mer hahn en neue Oberkeet (Avem un nou guvernator). Ea a fost compusă în 1742, cu ocazia petrecerii cu focuri de artificii, oferită în cinstea zilei de naștere a Chamberlainului și Alegătorului Saxoniei, Carl Heinrich von Dieskau, colector de taxe (pentru vinuri și băuturi), Kammerherr, în districtul Leipzig. Acțiunea se petrece la proprietatea acestuia, situată în Kleinzschocher, lângă Leipzig. Subiectul cantatei îl reprezintă taxele, și cum afectează acestea comunitatea. Personajele sunt un cuplu de fermieri Aceștia discută, în timp ce beau, despre înșelăciunile funcționarului, și fac propuneri erotice ambigue.
După spusele abatelui poet Jean-Baptiste Santeul (1630-1697): Castigat ridendo mores! (Râsul corectează obiceiurile/manierele!).
Cantata țăranilor conține 24 de numere și se deschide cu o uvertură instrumentală. Textul ei descrie modul în care un fermier, fără nume, râde împreună cu soția sa, Mieke, despre mașinațiunile perceptorului de taxe (Stăpânul este bun: dar perceptorul vine direct din iad./ Rapid ca fulgerul, el ne poate trânti o nouă taxă pe pământ.[...] Ah, domnule perceptor, nu fi prea dur cu noi țăranii săraci. Lasă-ne pielea noastră). Totodată, fermierul laudă felul econom al soției perceptorului (Iar grațioasa noastră doamnă nu este deloc trufașă [...] Ea vorbește cu noi de parcă ar fi una dintre noi. / Ea este cu adevărat dreaptă, cu adevărat ospitalieră și atentă, / Și pentru bunul nostru stăpân, / Ea transformă fericită banii mărunți în talanți). În încheierea prezentării, toți îl aclamă ("Mergem acum, unde cimpoaiele cântă în cârciuma noastră și strigăm de bucurie: să trăiască Dieskau și familia lui, să fie binecuvântat cu ceea ce-și dorește și cu tot ce-și poate dori pentru el însuși!").
În conformitate cu natura textului, Johann Sebastian Bach a creat o compoziție relativ simplă, ce conține: uvertură, arii recitativ, refren - având propoziții scurte și, de obicei, un acompaniament frust (trio de coarde - cu vioară, violă și bas continuu - însoțite de un flaut, corn și, respectiv, a doua vioară).
Cantorul de la Thomaskirhe a apelat în mod repetat la dansuri și melodii populare Mit dir und mir ins Federbett, mit dir und mir aufs Stroh / ("Cu tine și cu mine în patul de pene, cu tine și cu mine pe paie"). Compozitorul a uzat și de extrase din propriile sale piese, precum și de tema La Folia.
Ascultam această minunată muzică de cameră, unde flautul sau vioara, erau adesea soliștii de facto, iar vocea devenea un instrument obligat.
Vedeam protagoniștii, soprana Cleopatra David și bas-baritonul Dan Macavei așezați, citind ziarul, afișând totodată o mimică dezaprobatoare. Iar Mieke făcea socoteli de taxe pe un calculator. Apoi, ea se scula și făcea câteva mișcări coregrafice cu salturi și reverențe. La un moment dat ambii fermieri încep să se îmbrace cu alte haine mai elegante pentru venirea perceptorului, iar Mieke se rujează. Duetul, cântat cu dicție clară și voci fin controlate ritmic și intonațional, succedat Preludiul instrumental. A urmat un recitativ și apoi, s-a auzit cunoscuta temă La Folia interpretată de instrumentele cu coarde. Cuplul dansa vesel.
Caraghioase erau și parafările de acte, cu semnături și ștampile trântite violent. Recitative, arii, duete - urmau firesc, iar mișcările scenice sugestive, încălzeau atmosfera, personajele chefuind și urându-și sănătate.
La plecarea perceptorului, Mieke gesticula ironic pe la spatele acestuia: Ducă-se în pustie...
Fără vreo pauză în spectacol, a urmat Cantata cafelei (Kaffeekantate), având primul vers: Schweigt stille plaudert nicht! (Faceți liniște nu mai vorbiți!). Cantata a fost compusă între anii 1732 și 1735, pe un libret scris de asemenea, de Picander. Deși lucrarea este clasificată ca o cantată, în esență, ea este o operă comică în miniatură. Printr-un comentariu satiric, cantata povestește în mod amuzant despre dependența de cafea. Libretul sugerează că germanii din secolul al XVIII-lea considerau consumul de cafea ca fiind un obicei rău.
Cantata cafelei conține zece părți: 1. Recitativ: Schweigt stille, în care naratorul spune publicului să facă liniște și să acorde atenție, înainte de a-i prezenta pe Schlendrian și Lieschen; 2. Aria: Hat man nicht mit seinen Kindern, Schlendrian în care tatăl cântă cu dezgust despre cum fiica lui refuză să-l asculte, chiar și dacă îi spune de o sută de mii de ori (Nu avem cu copiii noștri / o sută de mii de încurcături ?!/ Ceea ce îi spun mereu, în fiecare zi / fiicei mele Lieschen / îi intră printr-o ureche și îi iese pe cealaltă / trece fără folos. Copil rău, fată sălbatică!/Oh! Dacă aș putea să o conving: scapă de cafea!); 3. Recitativ: Du böses Kind, în care Schlendrian își roagă din nou fiica să se oprească din a consuma cafea, Lieschen răspunzându-i sfidător să se calmeze; 4. Aria: Ei! Wie schmeckt der Kaffee süße, în care Lieschen cântă un cântec de dragoste pentru cafea (Ah!ce gust dulce are cafeaua!/ Mai încântător decât o mie de săruturi, / mai lin decât vinul de moscatel); 5. Recitativ: Wenn du mir nicht den Kaffee läßt, în care Schlendrian începe să îi dea ultimatumuri fiicei sale, amenințând să-i ia mâncarea, hainele și alte plăceri. Dar pare că lui Lieschen nu îi pasă; 6. Aria: Mädchen, die von harten Sinnen, monolog cântat în care Schlendrian încearcă să își dea seama care e punctul slab al fiicei sale, pentru ca să o facă să nu mai vrea să bea cafea vreodată; 7. Recitativ: Nun folge, was dein Vater spricht! în care Schlendrian amenință că nu își va lăsa fiica să se căsătorească dacă aceasta nu reușește să renunțe la cafea (Ei bine, atunci!/ Trebuie să te obișnuiești cu ideea că nici tu nu vei avea soț.). Lieschen se răzgândește brusc; 8. Aria: Heute noch, lieber Vater, în care Lieschen îi mulțumește tatălui ei pentru că s-a oferit să-i găsească un soț, și promite să renunțe la cafea, dacă poate să aibă un iubit în schimb! (Cafea, rămâi pentru totdeauna neatinsă / Părinte, ascultă, nu voi mai bea deloc).; 9. Recitativ: Nun geht und sucht der alte Schlendrian, în care naratorul afirmă că, în timp ce Schlendrian iese pentru a găsi un soț pentru fiica sa, Lieschen, în secret, spune potențialilor pețitori că trebuie să o lase să bea cafea dacă vor să se căsătorească cu ea (Niciun pretendent de-al meu nu ar trebui să vină în casă / decât dacă el însuși a promis / și este scris și în contractul de căsătorie / că mi se va permite / să fac cafea oricând vreau); 10. Trio: Die Katze läßt das Mausen nicht, în care toate personajele cântă morala poveștii: "consumul de cafea e natural" (Nu interziceți pisicii să vâneze șoareci / Domnișoarele rămân fidele cafelei lor. / Mamei îi place cafeaua / și bunica a încercat-o. / Cine poate da vina pe fiice?).
Însuși Bach era un mare iubitor de cafea. Cafeneaua lui Zimmermann a devenit faimoasă la vremea ei și a rămas în istorie, pentru că oricine voia să dea de Johann Sebastian Bach (în anii pe care acesta i-a petrecut la Leipzig (1723-1750), venea direct în Katharinstrasse 14, lua o cafea și aștepta puțin. Mai devreme sau mai târziu, Bach venea într-un târziu, negreșit, și făcea muzică acolo, cu un grup de studenți (Collegium Musicum). La vremea aceea, femeilor le era interzis accesul în cafenele. Singurele excepții erau seratele de concerte sau de teatru.
În interpretarea lor, soliștii vocali din spectacolul Bach, colegul de birou, au reușit să îmbine rigoarea muzicii Baroce (ritmul și tempo-ul părților, unde rolul violoncelului a fost unul de ordonator), cu umorul situațiilor. Pe ecranul cu subtitrări, în momentul în care Lieschen e supărată pe tatăl intransigent, apare o bufniță.
Frumos a fost momentul în care Lieschen face elogiul cafelei, Cleopatra David, reluând aria.
Remarcam cum formulele ritmice se schimbau radical, atunci când personajele dialogau despre măritișul fetei (un ritm caracteristic sicilienei), iar metrul ternar ia locul celui binar. Interjecțiile Ah, ah, erau subliniate prin salturile intervalice ascendente de septimă ale sopranei, luate firesc. De asemenea, pentru a evidenția îndârjirea în 'viciu' a fetei, soprana Cleopatra David susținea o pedală de patru măsuri pe sunetul re din octava a doua, când cântă versul: Wahrlich dieser steht mir am (Chiar asta mi se potrivește). Insistența pe acel pronume reflexiv, forma neaccentuată, subliniază egoismul personajului Lieschen. Cantata conține arii da capo și improvizații, precum și un coral de cântăreți, în final. Excelent a fost solo-ul de flaut, cu pasaje de virtuozitate cântate cu agilitate și mare acuratețe.
Alt moment comic a fost cererea în căsătorie.
De asemenea, acel grafic de pe ecran în care se putea vedea ponderea femeilor care beau cafea (divorțate, singure, căsătorite) aducea o nuanță de umor, apelând la statistică.
Subiectele cantatelor laice ale lui Johann Sebastian Bach au rămas actuale după aproape trei sute de ani, deși lumea a evoluat foarte mult tehnologic, însă niciodată suficient, din punct de vedere social și, mai cu seamă, moral.
Este o realitate faptul că în zona mai puțin dramatică a societății zilelor noastre, între generații sunt mereu controverse în privința parenting-ului, a educației, a carierei, a alegerilor din viață, a consumului de carne, de cafea, tutun, alcool și droguri.
În spectacolul Bach, colegul de birou am ascultat voci excelente, interpretând cu cerbicie în stilul cantorului de la Tomaskirhe, cu o tehnică vocală admirabilă, cu spontaneitate și un sunet calitativ. Remarcabil vibrato-ul Cleopatrei David, cu o modulație de frecvență și amplitudine dozate astfel, încât să se evite pasionalitatea romantică nedorită stilistic, referitor la o astfel de muzică. Voci profunde și splendid cizelate timbral au etalat bas-baritonii Ștefan Lamatic și Dan Macavei.
Foarte precisă și atentă prestația formației instrumentale, cu acel dinamism plin de farmec, care a creat ambientul ce reflecta o atmosferă a epocii lui Johann Sebastian Bach. De altfel, i-am mai putut asculta și cu ocazia spectacolului La serva padrona de Giovanni Pergolesi, la sala Ion Dalles din București, cu o prestație bună.
În finalul Cantatei cafelei, soții au defilat, aruncând dintr-un coșuleț, împletit din nuiele, petale roșii de trandafiri în public.
O idee deosebită a regizorului Alexandru Pătrașcu, cel care a îndrumat cu profesionalism jocul actorilor și a reușit o montare valoroasă a operei comice, sperăm reluată și cu alte ocazii și pe alte scene.
Un spectacol foarte bun, care leagă cultural, epoci istorice îndepărtate.
I'LL BE BACH! / I'LL BE BACK! (Voi reveni!)
NOTE
* Fotografiile din spectacol au fost realizate de Alin Iavorenciuc.
[1] Picander, pseudonimul poetului și libretistului german Christian Friedrich Henrici (1700-1764). Johann Sebastian Bach a compus pe textele acestuia satiricele și spiritualele: Cantata ciobanilor (1725), Cantata cafelei și Cantata țărănească.
[2] Soprana Cleopatra David a absolvit cursurile universitare și de Master ale Universității Naționale de Muzică din București. A urmat cursuri de masterclass în specializările canto, actorie și dirijat coral cu: George Emil Crăsnaru, Claudia Eder, Sabin Păutza, Mariana Nicolesco Laurie Reviol, Vincenzo Liotta, Christian Badea, Viorica Cortez, Vasile Moldoveanu și Marina Krilovici. Este câștigătoarea Premiului I la rezidența artistică EUbyLakes, organizată cu sprijinul Comisiei Europene... În anul 2010 a obținut titlul științific de Doctor, cu lucrarea Influențe ale culturii și muzicii indiene in creația muzicală a secolului XX, sub conducerea Prof. univ. dr. Octavian Nemescu. Pentru definitivarea doctoratului a studiat muzică clasică indiană în New Delhi, India, cu Padma Shri Prof. Dr. Leela Omchery. Este prezentă în calitate de solist vocal (soprană) în spectacole de operă, recitaluri și concerte pe numeroase scene din țară, dar și din Italia, Finlanda, Armenia, Franța, Marea Britanie și India. Este membru fondator al Sangit Chamber Ensemble și al Asociației Nirmal Art. Din 2007, Cleopatra David, publică articole, cronici muzicale și studii în revistele Actualitatea muzicală și Muzica și pe site-ul Portalului cultural Liternet.ro. În anul 2024 este artist în rezidență la Cité Internationale des Arts din Paris, cu o bursă oferită de Institutul Cultural Român.
[3] Basul Ștefan Lamatic este absolvent al Universității Naționale de Muzică din București și a urmat cursuri de măiestrie vocală la Școala de vară Sir Georg Solti din Toscana - Italia, sub îndrumarea directă a unor profesori de seama ai Royal Academy of Music din Londra, la Festivalul Internațional Hariclea Darclee din Brăila sub îndrumarea sopranei Mariana Nicolesco și în cadrul proiectului Canto Vocal Programs, culminând cu concerte în București, Zagreb și Bordeaux. Activitatea sa solistică include colaborări cu Opera Comică pentru copii și Opera Națională din București, dar abordează și genul vocal simfonic, unde a evoluat sub bagheta dirijorilor Nicolae Moldoveanu, Leo Hussain, Lubnan Baalbaki și Vladimir Jurowski. Debutul internațional a avut loc în cadrul New Generation Festival din Florența, în anul 2019, cu rolul Don Bartolo, din Le Nozze di Figaro.
[4] Bas-baritonul Dan Macavei este absolvent al Universității Naționale de Muzică din București, unde a studiat cu Georgeta Stoleriu. Este laureat al mai multor concursuri naționale și în anul 2019 a primit Bursa Iolanda Mărculescu-2019. Dan Macavei este artist liric al Filarmonicii George Enescu, iar activitatea solistică l-a adus pe scena Operei Naționale București, Operei Comice pentru Copii, producții independente și pe podiumul de concert, evoluând în Johannespassion (Patimile după Ioan) de Johann Sebastian Bach, alături de Capella Coronensis, sub conducerea lui Steffen Schlandt.
[5] Tenorul Nicolae Simonov este absolvent al Universității Naționale de Muzică din București, a studiat arta vocală cu profesorii Corneliu Fânățeanu, Liliana Dumitrache, Georgeta Stoleriu și este în prezent artist liric al Corului Academic Radio. În același timp, a susținut concerte, recitaluri și spectacole la Filarmonica George Enescu din București, Radiodifuziunea Română, Catedrala Sf. Iosif și Opera Națională București, sub conducerea maeștrilor Cristian Mandeal, Jochen Wehner, Adrian Butterfield, Jin Wang și Ludovic Bacs. Simonov este unul dintre foarte rarii tenori specializați în muzică veche din România, având în repertoriu rolul Evanghelistului (Johannespassion de J.S. Bach), precum și alte numeroase lucrări preclasice și clasice din repertoriul vocal-simfonic și de operă.
[6] cleopatradavid.blogspot.com/o-noua-premiera-de-teatru-muzical-bach
[7] Dicționar de termeni muzicali. coordonator Gheorghe Firca, Editura Enciclopedică, București, 2010, pag. 94.
romania-muzical.ro/interviu-cu-soprana-cleopatra-david/
societateamuzicala.ro/bach-la-cafeneaua-domnului-zimmermann-cantata-cafelei
bach-cantatas.com/Texts / bach-cantatas.com/Texts
wikipedia.org/Mer_hahn_en_neue_Oberkeet,_BWV_212