Into the hills I go, to lose my mind and find my soul...
O zi bizară, această zi de vineri, 15 februarie 2024. Așteptam un sigur lucru weekend-ul care venea: să fac "bingeing" cu filme de munte, dar mai ales cu proiecțiile Beyond - Best of Transylvania Mountain Festival, 2023, care urmau să fie proiectate la Cinema Timiș, un cinema timișorean pe care îl ador, cu o super echipă, după cum am tot declarat.
De la Cluj la Timișoara, proiecțiile astea erau un super highlight pentru un pasionat de munte ca mine. Deci nu așteptam să fac altceva. Și uitându-mă puțin pe programul proiecțiilor (șase la număr), îmi atrage atenția un film canadian: To the Hills & Back, o producție Canada, 2022, un film Sherpas Cinema în co-producție cu Utah Avalanche Center. Un film despre poveștile celor care au rămas întregi, navigând printre pericole iminente prin puterea deciziilor luate calculat și povești ale celor care dintr-un motiv sau altul au ajuns într-un punct în care au declanșat sau au fost victimele unei avalanșe.
În aceeași seară primesc un mesaj de la o prietenă bună, una dintre organizatorii festivalului TMF, cum că cel priceput freerider de la noi, acum o legendă a începuturilor acestui stil de schi din România, a fost luat de o avalanșă declanșată în Munții Făgăraș, la Bâlea. Și uitându-mă la filmul Pogo despre Paul "Pogo" Popescu, regizat de Loïc Isliker, alt freerider cunoscut în comunitate, cu o seară înaintea proiecțiilor de la Cinema Timiș, mă gândeam: gata, îmi vând / dau tot echipamentul de off-piste. Aventura asta s-a încheiat. Și totuși, oamenii ăștia dispar făcând ce le place cel mai mult să facă. Dar de ce? Majoritatea dintre ei sunt oameni cu familii, cu perspective, ca noi toți. Ce-i mână pe oamenii ăștia să fie pe munte și să aleagă să facă aproape exclusiv asta? O dilemă la care încerc să-mi răspund zilele astea, când nu sunt pe munte, cu timp de cugetat.
Și de aceea e important să înțelegem că este esențială cultura montană și educarea noastră ca montaniarzi, fie că suntem simpli consumatori de schi de pârtie, cățărători de weekend, base-jumperi, wing-suiteri, piloți pe ghețari sau câștigători ai unor competiții ca Verbier X-treme, cea mai nebunească competiție de freeride din lume. Dacă tot e să alegem, să alegem conștient și respectând câteva legi de bază. Una dintre ele ar fi, ați ghicit: legea muntelui. Apoi vin adrenalina, libertatea, dorința de explorare și tot pachetul de bucurii pe care noi, oamenii, le-am moștenit, așa cum spun și cele trei free ridere, una dintre ele pilot de avion și de trei ori campioană Verbier, din al doilea scurtmetraj proiectat în selecția Beyond TMF, Line & Air: "omul vrea să împingă mereu limitele. Cred că asta ne mână mereu de la spate. Și splendoarea asta a peisajelor, care poate fi cât se poate de adictivă."
Pe lângă Line & Air, în seria de scurtmetraje a mai fost o proiecție drăguță: o odisee animată despre un schior din Alpi, în căutarea unui vis pierdut, navigând între vis și realitate (Daydream de Simon Charrière și Søren Rickards, Elveția, 2023). Câteodată atmosfera dintr-un filmuleț ca acesta îți aduce aminte de ce ai început toată povestea asta cu schiul de tură sau schiul în afara pârtiei și libertatea de a ieși din tipar. A urmat Tales of Jan Mayen, o călătorie cu un velier, spre o insulă arctică îndepărtată și vârful celui mai nordic vulcan din lume, Muntele Beerenberg. Pe lângă latura științifică a aventurii și un articol apărut în National Geographic, povestea norvegienilor e una optimistă: balenele se reîntorseseră în apele arctice. Undeva, în pericolul încălzirii globale, exista o breșă de speranță în puterea științei. Pică bine și un pic de perspectivă.
A urmat un film românesc, a unei echipe din Sibiu: O călătorie în Himalaya, o producție românească de Octavian Repede bazată pe jurnalului de escaladă al lui Teodor Tulpan din expediția internațională condusă de John Gill. Un film românesc despre ce înseamnă ascensiunea pe un vârf himalayan de peste opt mii de metri, Kangchenjunga, al treilea vârf ca înălțime din lume, dar puțin cățărat. Un film destul de tipic culturii filmelor montane din România, dar cu un storyline care nu m-a prins. Sau m-a prins în aceeași capcană a ambițiilor alpinistice de care m-am detașat de ceva vreme. Poate că lumea de film de munte din România, cu buget sau fără, va trebui să regândească perspectiva unghiului din care expui, înainte de a încropi o poveste (de multe ori filmată cu telefonul și cu imagini repetitive) care riscă să fie la fel ca toate celelalte povești de cucerit vârfuri din Himalaya... deși poate fi și o poveste despre puterea de a renunța și de a te bucura de ce este. Depinde cum alegi să privești filmul O călătorie în Himalaya, care a primit o mențiune specială Transylvania Mountain Festival 2023, Premiul Alpin Film Festival 2023 și Premiul Special al Juriului la Draga Film Festival 2023.
După o pauză de aproape o oră, proiecțiile au continuat cu un film absolut răvășitor, mai ales în contextul veștii dispariției unuia dintre cei mai buni freerideri din România. To the Hills and Back, producția canadiană cu care am și început recenzia, este o poveste despre emoție și rațiune pe munte, despre cei care au trecut prin pierderi de prietenii și parteneri, dar și perspectiva unui ghid montan veteran a cărui viziune poate aduce un strop de înțelepciune din unghiul unei vieți petrecute pe munte. O perspectivă a istoriei accidentelor provocate de avalanșe care au avut loc în munți încă de când oamenii au început să călătorească în interiorul lor, de la primii pionieri, până la entuziaștii din zilele noastre. Cu un storyline excelent, interviuri bine gândite, un montaj inteligent și imagine top, To the Hills and Back a fost fără îndoială cea mai bună proiecție a serii de sâmbătă la TMF Cinema Timiș.
După o primă zi intensă și sumbră prin strania coincidență a proiecției unui film despre ce înseamnă să iei în serios muntele, mai ales avalanșele, și dispariția unuia dintre cei mai buni freerideri pe care i-am avut în România, într-o avalanșă la Bâlea... m-am întors duminică la Cinema Timiș cu entuziasmul pasionatului de munte, pentru a vedea a doua parte a odiseii Best of TMF.
După-masa a început în forță, cu un film francez de speologie: On a marché sous la terre, cu Cédric Lachat (pe care îl știam dintr-un film despre cățăratul în Verdon, alături de Nina Caprez) și David Parrot, un speolog pasionat. On a marche sous la terre / Am umblat pe sub pământ urmărește încercarea unei echipe de exploratori francezi (printre cele mai cu tradiție culturi în domeniul cercetării speologice) de a lega prăpastia Fromagère de legendara prăpastie Berger din masivul Vercors. Un film dinamic și foarte bine legat, cu un storyline excelent, cu alternări între vechi și nou, istoric și contemporan. Prin imagini imersive din subteran, dialogul dintre exploratori, povestea primelor descoperiri din zonă, filmul te stârnește (chiar dacă nu vei intra niciodată într-o peșteră în calitate de speolog), să împărtășești pasiunea de neclintit a unei întregi generații de speologi. Încă o dimensiune interesantă a filmului regizat de Alex Lopez, pune în discuție această "căutare a inutilului" și nevoia, aparent absurdă prin dificultatea acestor expediții, de descoperire care îi împinge pe toți exploratorii, tot mai departe, tot mai sus, tot mai adânc. Și pentru a completa peisajul subteran, discuția de după film cu speologii și fotografii timișoreni Cristian Țecu și Cosmin Nistor, a adus acea notă inspirată de conectare a comunităților locale și de punere în context pentru un public unit prin același "drive" de a fi pe munte, sub munte, în toate formele sale.
Și încă un film franțuzesc de munte, după pauză:Chronoception (Fra, 2023). Din alt registru, dar uau!, o proiecție unică la Timișoara, un film în regia lui Guillaume Broust, cu freeriderii și ghizii montani Thomas Delfino, Léa Klaue, Aurélien Lardy, Hélias Millerioux și Jean-Yves Fredriksen. Și într-adevăr, pentru orice schior, snowboarder, ghid montan, alpinist, să vezi la ce nivel a ajuns această aventură numită explorare alpină și freeride, pentru "a desena câteva linii" într-un ținut greu accesibil ca Munții Kokshaal-Too din Kârgistan. În plus, povestea începe așa: "Există o mie de moduri de a spune o poveste." Și firul urmează acea dimensiune percepută diferit a timpului, în care pe tot parcursul celor 22 de zile de expediție în munții din Kârgistan, protagoniștii trebuie "să dea totul" în câteva minute de coborâre, la limita imposibilului și a gravitației. Pe urmele popoarelor nomade și ale legendarului Drum al Mătăsii, unii dintre cei mai puternici freerideri din Europa, pornesc (în același stil de explorator francez) într-un tărâm îndepărtat, în căutarea unui salt în propria evoluție și testare a limitelor. Iată povestea unei "dream team", sprijinită de legendarii ghizi de înaltă altitudine, Hélias Millerioux și Jean-Yves Fredriksen, care se trezesc aruncați într-o lume în care conceptul de timp și spațiu se combină în forme neașteptate, culminând cu momentul în care totul se accelerează atunci când riderii coboară și fac primele viraje de cealaltă parte a lumii, schițând linii uimitoare pe vârfuri cu adevărat imaculate. Plus o super coloană sonoră, care să susțină întregul fir narativ. Un film pe bună dreptatea premiat cu Premiul Publicului & Cel mai bun Storytelling la Transylvania Mountain Festival 2023, Grand Prix la Graz Film Festival 2023, Cel mai bun film la Champery Film Festival 2023 și Best Photography Award la Torello BBVA 2023.
Nu puteam părăsi acest spațiu atât de rar al întâlnirii oamenilor de munte "de la șes" (cum este comunitatea noastră atât de atipică de la Timișoara), înainte de a viziona Winner & Best Documentary TMF 2023: filmul slovac Ghizii Montani, de celebrul regizor slovac Pavol Barabáš. Despre ideea de munte ca simbol al libertății, integrată într-o istorie surprinzătoare a celor 150 de ani de la începuturile ghidajului montan din spectaculoșii Munți Tatra. O poveste clasică dar foarte bine conturată, cu interviuri excelente, corelate cu super imagini de stâncă și alpinism, plus o coloană sonoră foarte bine integrată în ritmul dinamicii unui storyline susținut, Ghizii Montani a meritat fără dubii trofeul pentru film montan: Transylvania Mountain Festival 2023. Proiecția a fost urmată de o discuție cu Florin Ocolișan, un mare prieten al muntelui și al proiectului Transylvania Mountain Festival, ghid de drumeție montană și membru activ în Societatea Ghizilor și Liderilor Montani Carpați, asociație afiliată UIMLA.
Și gata... Am părăsit acel spațiu mai clară în cap. Legat de relația cu muntele și cu comunitatea de alpiniști, speleologi, rideri, ghizi montani, dar mai ales înțelegând la ce nivel poate fi adusă această artă a redării a ceea ce se întâmplă în acel spațiu, mai ales mental, de unde începe totul: mania, adrenalina, cumpătarea, inspirația, motivația, sensul, misiunea. Poate am trecut de acea fază în viața mea de pasionat de stâncă și zăpadă și ajungem să facem lucrurile mult mai calculat, mai ales când dispar oameni emblematici din acest peisaj subtil și aproape inocent al celor care se dedică cu totul muntelui. Cu atât mai mult, țin să mulțumesc echipei de la Cluj, cei care organizează de câțiva ani acest festival și care ajută la aducerea laolaltă a unei comunități care va învăța pas cu pas să fie tot mai recunoscătoare și unită. Lăsând orgoliile la o parte, această nouă comunitate de oameni de munte va fi tot mai aproape de ideea fundamentală care ne leagă de această nevoie de "cucerire a inutilului": bucuria de a fi. Cât mai mult și mai înțelept.
P.S. Ride in peace, Pogo.