Este îmbucurător să vedem cum, încet, dar sigur, repertoriul Teatrului Național din București se îmbogățește și cu texte moderne, scrise și regizate de autori contemporani. Cu adevărat benefic este și faptul că realitatea pe care o trăim, adesea nedreaptă și frustrantă, este adusă pe scena teatrului.
Realizat în cadrul atelierului de scriere dramatică coordonat de Mimi Brănescu, piesa
E vina ta! este una autentică, proaspătă, tonică, cu replici și momente muzicale ce vor face cu siguranță deliciul publicului. Acest prim text al lui Tomi Cristin va atrage mulți tineri în sala de spectacol pentru că vorbește pe limba lor, momentele de
hip-hop sunt bine gândite, iar per total acțiunea se desfășoară
într-un mod liniar și se poate înțelege ușor. Cu toate acestea, uneori, trecerea de la un plan la altul poate deveni puțin obositoare, mai ales că aceste schimbări sunt destul de frecvente. Mai exact, ai senzația că vezi de fapt un film, pe care regizorul îl montează live în fața ta, schimbând cadrele poveștii,
lăsându-te pe tine, spectatorul, să legi o secvență de cealaltă.
Povestea se învârte în jurul lui Dinu (Silviu Mircescu), un artist de
hip-hop care în urma unui concert la Pucioasa ajunge în arestul poliției.
Într-o lumină rece, artistul, a cărui duritate scenică o vom vedea ulterior, este agresat și bătut de un gardian numit Fisto
(Marcelo-S Cobzariu), cu o alură de torționar fără scrupule ce impune legea în închisoare. Cu toate acestea, între cei doi există o legătură, dezvăluită pe parcursul reprezentației. Iasmin (Monica Davidescu) este mama lui Dinu, la rândul ei o cântăreață celebră, care îl acuză mereu pe fiul ei că nu muncește destul și că nu a realizat nimic în viață. Deși îl vizitează la închisoare, pe tot parcursul spectacolului se simte că există un conflict între cei doi, iar fiul pare să nu reușească să obțină iubirea pe care
și-ar dori-o de la mama sa.
Spectacolul oscilează între prezentul din închisoare și trecutul lui Dinu, ce era un artist liber, iar evenimentele ce au loc ne fac să înțelegem de ce artistul a ajuns după gratii. Se dezvăluie faptul că Iasmin are o relație cu Lucian (Andrei Duban), primarul din Pucioasa, un om corupt cu multiple relații și al cărui comportament ilustrează tema corupției și a deciziilor neglijente pe care, orbiți de putere, acești oameni le iau. Lucian este și cel care decide asupra onorariilor artiștilor din concertul de la Pucioasa, având control asupra remunerației acestora.
Sebi (Eduard Adam), prietenul și impresarul lui Dinu, joacă un rol decisiv în evoluția poveștii, reprezentând un dependent de stupefiante cu datorii la dealeri, manipulând celelalte personaje pentru
a-și atinge scopul, și
a-și achita datoria. Presiunea este foarte mare pe umerii impresarului, mai ales că la porțile festivalului îl așteaptă niște persoane dubioase ce își vor plata. Iris (Teodora Calagiu) și Vera (Cristiana Ioniță) sunt personajele cu care începe spectacolul, publicul asistând la audiția lor pentru a fi angajate la teatrul muzical - căci fiecare își dorește să își depășească propria condiție în care se află. Iris este partenera de scenă a lui Dinu, formând un duo în care vocile se potrivesc perfect. Acest cuplu poate fi asociat cu trupa N&D, faimoasă în anii 2000, sugerând o paralelă între personaje și realitatea muzicală a acelor ani. Iris va fi unul din personajele cheie, prin urmare invit spectatorul să fie atent la acest personaj. Nu în ultimul rând, trebuie menționat și părintele închisorii (Tomi Cristin), care
într-un fel sau altul reușește să îl țină în frâu pe excentricul Dinu,
liniștindu-l și
împăcându-l sufletește.
Sala Atelier se potrivește perfect pentru spectacol, creând o atmosferă intimă, iar scenografia semnată de Daniel Vizitiu se adaptează în mod ideal acestui spațiu. Chiar dacă aceasta nu este extrem de complexă, este exact cât trebuie pentru a transmite direct mesajul spectacolului.
Într-o lume atât de sumbră și plină de nuanțe de gri,
E vina ta! este o gură de aer proaspăt, o briză de munte care, deși aduce în
prim-plan și unele aspecte sociale mai dureroase, lasă în urmă o senzație plăcută de prospețime la care spectatorul poate să se raporteze. Pot afirma cu încredere că această reprezentație va avea o viață lungă în cadrul Teatrului Național București, atrăgând săli pline, atât datorită actorilor cât și faptului că va fi apreciat de un public tânăr și nu numai.
(foto: Florin Ghioca)
