Piesa într-un act, Cerere în căsătorie, trecută în categoria farselor, a fost scrisă la scurt timp după Ursul, după luna noiembrie a anului 1888, ambele fiind cele mai jucate piese cehoviene într-un act. Apărută în Novoe Vremea, 1889, în numărul 4732, din 3 mai, a fost inclusă apoi de Cehov în culegerea Piese de teatru, din 1897, și în culegerea de Opere, din 1901-1902. Premiera absolută a avut loc pe scena unui teatru particular din Sankt Petersburg, în 12 aprilie 1889, mai târziu fiind jucată cu un succes răsunător și pe scena Teatrului Mic din același oraș. Unul dintre bunii prieteni ai autorului a afirmat despre Cerere în căsătorie că "este foarte amuzantă, iar jucată pe scenă va fi mai hazlie decât Ursul. Râzi în hohote când o citești.", timpul confirmându-i de altfel spusele.
Prezentă frecvent în repertoriile teatrelor din România, de-a lungul anilor, piesa cunoaște încă aprecieri, atât din partea publicului, cât și a criticilor, în funcție de reușita montării. În spațiul gălățean, scrierea s-a bucurat de succes cu ceva timp în urmă, pe scena Teatrului Dramatic "Fani Tardini", prin montarea concepută de regizorul Felix Alexa, avându-i în distribuție pe Lucian Pânzaru, Petronela Buda și Cristian Gheorghe. Dar, pentru că publicului gălățean după câte se pare nu i s-a diminuat apetitul pentru texte celebre, clasice, fie ele cehoviene sau nu, micul teatru particular din Galați, Teatru pe Țeavă, și-a inclus și el în repertoriu acest text. Astfel, Cerere în căsătorie, piesa în care pot fi recunoscute teme specifice absurdului, cum spuneam, spațiul închis, imposibilitatea comunicării, angoasa, așteptarea, dar și singurătatea cu consecințele ei sau lipsa echilibrului emoțional, a avut premiera în ziua de 1 Martie 2024, jucându-se, în cele cinci reprezentații care au avut loc până acum, cu "casa închisă".
Actorul Vlad Ajder - care face parte din conducerea Teatrului pe Țeavă, alături de Răzvan Clopoțel, directorul general, cel care a avut inițiativa înființării acestul teatru, de Ionuț Moldoveanu și Ștefan Forir, toți actori ai Teatrului Dramatic "Fani Tardini" - semnează viziunea regizorală a Cererii în căsătorie. Absolvent al studiilor de Masterat în regie, al Universității de Arte din Târgu Mureș, la clasa regizorului Theodor Cristian Popescu, Vlad Ajder a dobândit experiență, ca regizor, la Teatrul de Buzunar, alt teatru independent gălățean, dar și la Teatrul Dramatic "Fani Tardini", unde a montat Buzunarul cu pâine de Matei Vișniec și spectacolul Ușa e deschisă! de Andrei Velea, recital dramatic cu care actrița Petronela Buda obține Trofeul Festivalului Bacău Fest Monodrame, în anul 2022.
Cu o viziune originală, regizorul actualizează scrierea cehoviană, realizând o Cerere în căsătorie a timpului prezent, pe scena limitată ca proporții a Teatrului pe Țeavă. Astfel, scenograful Ionuț Mitrofan a imaginat ca spațiu de joc un fel de garaj, sugerând o anexă a gospodăriei lui Stepan Stepanovici Chubukov. Garajul, din care lipsește vehiculul, conține lucruri de trebuință, dar mai ales de netrebuință, un raft cu sticle de vodcă și borcane cu murături, dar și cu sticle și borcane goale, apoi, cauciucuri uzate, o canistră, o ladă de bere, o salopetă atârnată în cui, afișe lipite strâmb, o masa, un scaun, fără a sufoca însă spațiul de joc, imaginând atât dezordinea din gospodărie, dar mai ales pe cea din viața eroilor cehovieni. Substanța comediei cehoviene este de tragedie, dar structura de farsă. Povestea e simplă: un moșier, Stepan Stepanovici Chubukov, are o fată de măritat, Natalia Stepanovna, gospodină, dar cam trecută ca vârstă, și ca vecin pe Ivan Vasilievici Lomov, proprietar, cam trecut și el, necăsătorit, suspicios, necioplit, ipohondru. Sătul de singurătate Ivan Vasilievici se hotărăște să o ceară în căsătorie pe Natalia Stepanovna. Excepționala scriere cehoviană, conține replici ce creează un comic, de situație și limbaj, savuros, relevând prin acestea caractere, metehne, fandasii. Vizita, care ar trebui să cuprindă momentul solemn al cererii, devine în mod tragic-comic o ceartă în toată regula, în mai multe episoade, pentru un petec de pământ numit "Poiana boilor" sau pentru cei doi câini, Ugadai și Otkatai.
La Teatru pe Țeavă, Vlad Ajder construiește împreună cu cei trei actori momente savuroase, cu gaguri simple, păstrând măsura potrivită, la care publicul se amuză din plin, cu un joc actoricesc sprijinit pe firesc, relație, pauză, replică rostită și încasată. Gabriel Constantinescu, actor cu peste patruzeci de ani de experiență scenică, dintre care peste treizeci pe scena Teatrului Dramatic "Fani Tardini", aflat acum la pensie, îl figurează cu subtilitate, rafinament, alternări de ritm și un comic riguros dozat pe Stepan Stepanovici Chubukov, moșierul atașat de sticla cu alcool, pe care o subtilizează cu dibăcie, fără a risipi niciun gram, nici măcar picăturile ce se preling din neatenție pe masă. Împăciuitor, încearcă să aplaneze la început scandalul, dar orgolios și nechibzuit nu face altceva decât să pună paie pe foc, amplificând văpaia contrazicerilor. Personalizat cu ticuri în vorbire, uitând de statutul pe care îl are, folosește invective comice precum "zbârciog", "orbeț", "cârciogar", "terchea-berchea", nedându-se în lături nici de la o "cafteală" cu tot dichisul, pe care, împreună cu Natalia Stepanovna, i-o aplică musafirului încolțit. Din ce în ce mai afumat, descoperă că a avea o fată de măritat e o mare povară, de care pentru a scăpa e de preferat să te spânzuri, să îți tai beregata, sau chiar să-ți tragi un glonț în cap.
Lavinia Cristina Eiler interpretează, cu dezinvoltură și naturalețe, o Natalie Stepanovna delicată și fragilă, aparent, pendulând între dorința de a epata, de a provoca, folosindu-și atuurile feminității, și hotărârea de a nu ceda în niciun chip, când crede că are dreptate. Creează atmosferă dând ochii peste cap, în acordurile Formației Azur care ne spune că Mona se mărită, după ce a întrerupt Kalashnikov-ul lui Bregovici, aflat pe placul tatălui. Disperarea-i se amplifică la aflarea motivului vizitei lui Ivan Vasilievici, somându-și tatăl să-l întoarcă pe musafir. Contrazicerile continuă însă într-un nou episod, iar "violența" exacerbată, creează momente tragic-comice, spre amuzamentul tuturor. Theodor Crețu îl compune cu expresivitate pe Ivan Vasilievici Lomov, cu ticuri și metehne bine studiate, conturând cu dozajul potrivit ipohondria personajului, crizele de inimă, palpitațiile, agitația, traseul junghiului din coasta stângă. "Gătit", cu sacou nepotrivit ca măsură, pantaloni de trening cu vipușcă, șapcă și mănuși de grădinărit, e convins că o va da gata pe viitoarea mireasă. Timiditatea-i excesivă, fâstâceala în fața avansurilor Nataliei Stepanovna, ciomăgeala încasată cu stoicism, în tragic-comicul moment al loviturilor pe care Stepan Stepanovici, împreună cu fiica sa, i le aplică, cei trei demonstrându-și veridicitatea situațiilor, atât cu vorba, cât și cu fapta, amplificând astfel hazul scrierii cehoviene. "Fericirea conjugală", ce va urma, altfel spus perpetua ceartă dintre însurăței, este comic intuită de moșier, prin: " Sărutați-vă și... lua-v-ar dracu!"
Deși cu o existență de numai un an, Teatru pe Țeavă reușește să diversifice oferta de spectacole pentru publicul larg și prin acestă montare cehoviană. Poate autoritățile se vor gândi în viitor la o legislație capabilă să sprijine teatrele independente, iar o cutie ca aceasta să rămână doar un element de recuzită într-o altă montare, spre hazul tuturor!
