Mult mai mult decât o comedie pentru final de săptămână, într-un pub preocupat să ofere și evenimente culturale (Noo'vo Resto Lounge - Oradea), 1.000 de motive să te omor (varianta C) este o mostră (lecție / demonstrație, deopotrivă?!) de actorie, adusă pe piață de Teatrul Artemotion.
Cu veritabil talent antreprenorial, Teatrul Artemotion funcționeză la Oradea încă din anul 2009, fiind interesat - în principal - să joace în spații neconvenționale / alternative la "scena oficială", spații care permit socializarea cu publicul, un dialog firesc / spontan, înainte și după spectacol. Așa a reușit să formeze / dezvolte "o comunitate de sute de prieteni" (după cum spune Mirela Niță Lupu, membru fondator), atrasă de teatru / spectacol, în general - care participă constant la viața culturală a orașului, susținând în acest fel, nu doar inițiativele private / zona antreprenorială, ci și instituțiile oficiale. Un public care migrează dintr-o parte în alta, într-o relație de tip win-win, diversificarea ofertei de spectacole fiind, bineînțeles, extrem de benefică pentru artiști și pentru spectatori, pentru calitatea vieții lor la Oradea.
Teatrul Artemotion are - la 15 ani de existență (în aprilie 2024) - un CV important, fiind o prezență constantă în festivaluri de teatru (independent) și putând fi văzut frecvent acasă, la Oradea, cu mai multe producții. În țară au jucat - cu foarte mare flexibilitate - texte diverse, în spații neuzuale, printre alte orașe, la Satu Mare (un spectacol având la bază cupletele lui Constantin Tănase - Ca la noi... la nimenea! -, în curtea unui muzeu), la Râmnicu Vâlcea (într-un parc), la București - o montare după un text de Valentin Nicolau - Aplauze pentru Lena, producție înregistrată și difuzată ulterior de TVR.
Alte evenimente organizate de Teatrul Artemotion au avut scop caritabil și au fost dedicate copiilor din zone și medii defavorizate / strângerii de fonduri pentru proiecte educaționale sau probleme medicale.
În 1 000 de motive să te omor (varianta C), Sebastian Lupu și Richard Balint - doi actori cu fizionomii interesante și foarte multă experiență scenică (vizibilă imediat), în roluri extrem de diverse (nu doar pe scena Teatrului Regina Maria) - se lasă provocați, într-un joc al improvizației libere / controlate și al interpretării unor personaje inspirate de câteva replici scrise de Sam Henry Kass (un pretext excelent, în fapt). Se mișcă permanent printre spectatori, sunt întrerupți de unii dintre aceștia, intră chiar în dialog cu ei, fără nici un fel de distanță / limită fizică, dar - în mod evident - fără să piardă deloc controlul asupra reprezentației.
Limbajul este licențios (plin cu tone de înjurături), uneori dublat de gesturi explicite, actorii inversează personajele la cererea publicului (prin tragere la sorți în momente prestabilite ale spectacolului), în această varianta C pe care am văzut-o (17 martie 2024) - variantele A și B fiind cele în care Richard e patronul unui cazinou, iar Sebastian e fratele geamăn, cu ușor retard, care trebuie să se ocupe de zaruri și cărți, respectiv Sebastian e patronul și Richard e fratele -, și toată lumea se distrează copios, luată prin surprindere de această libertate absolută, trăită cu voluptate, într-un spațiu public.
Dar 1.000 de motive să te omor este, înainte de orice, o întâlnire despre actorie care, ni se spune, înseamnă, în primul rând, comunicare. Apoi, asumarea personajului / intrarea în pielea lui, atenție, relație cu cine (și mai ales cum!) îți dă replica (motiv pentru care, Sebastian Lupu refuză să joace cu un amator din public - ambii actori fiind într-adevăr foarte buni profesioniști).
La început, Richard Balint este doar demonstrativ / dur și atât / scos total din minți de fratele său din text - inocent, în cadrul propriilor limite (extrem de reduse), un fel de August Prostul / Clovn Alb adus în actualitate și plasat în plin cadru mafiot -, jucat excelent de Sebastian Lupu, care-și păstrează parțial calmul și la inversarea distribuției, pentru un personaj ce pare, interpretat așa, mult mai complex și mai periculos. Pe parcurs însă, schimbarea rolurilor (de mai multe ori, la solicitarea spectatorilor, reprezentația rămânând una interactivă) aduce în prim-plan și alte disponibilități / nuanțe multiple, parte a profilului versatil al lui Richard Balint.
1.000 de motive să te omor diferă de la o reprezentație la alta și merită văzut pentru talent și tehnici actoricești.