După ce i-am văzut și i-am admirat în spectacole de text răscopt în cuptoarele încinselor replici lungi, greoaie adesea, iată-i pe vajnicii actori ai teatrului sătmărean, sprinteni, dezbărați de povara nesfârșitelor cuvinte, pășind dezinvolți, liberi și avântați, pe firul subțire nonverbal, cusut cu finețe de maxima expresivitate a corpului. Binecuvântată descătușare din carcasa logosului! Dar teatrul e cuvânt, dialog, a sărit imediat în apărarea specificității limbajului teatral clasic un actor ofuscat de radicalismul subversiv, puternic subiectiv, al afirmației mele. Și pe drept cuvânt. Căci nu poți anula dintr-odată construcția textuală ilimitată a teatrului cu o adiere răcoroasă de primăvară ce ți-a făcut inima să tresalte. Adevărat. Corect. Îmi pun cenușă în cap.
Dar dați-mi voie să mă bucur pe deplin de acest produs teatral (totuși!) ca de un parfum de liliac și să nu pun stavilă cuvintelor negândite! Atât de mare mi-a fost bucuria participării la "dansul amoros" înscris sub sigla La vie en rose. Și viața devine, într-adevăr, uneori, colorată în roz. Nu roz bombon ironic, ci roz serafic, plutire pe aripi spre înălțimi. Ceva ca Pescărușul Jonathan Livingston, cartea zen a lui Richard Bach. Poate apropiat puțin de kitsch, ar spune unii, cârcotași de meserie, dar evitându-l subtil, inteligent în amestec cu nuanțe de bleu, argintiu, ocru și corai, ca virtuali corali din mările sudului, mângâiați de limpezi ape salmastre sau reale rochițe ondulate ce saltă pe coapsele dansatoarelor.
Pe aripile șansonetei franceze, Gigi Căciuleanu propune o plimbare prin Parisul de altădată al galantului Yves Montand, al vrăbiuței Edith Piaf, al misterioasei Juliette Gréco, Prévert sau Bourvil și mulți alții, imaginând succesive "dansuri amoroase" care se înfiripă și se destramă în dulce și ritmat balans al trăirilor pasionale. Balans dramatic și jovial. Grav și ludic. Provocator și retractil. Pe firul melodiilor se țes povești și idile, se înfiripă iubiri de-o clipă sau se ridică eterne obstacole în calea uitării. Căci, nu-i așa, Parisul e orașul îndrăgostiților și pe cheiurile Senei se nasc iubiri amenințate de tot atâtea trădări. Asemănătoare sugestii baletiste de plutiri pe valurile Senei am putut admira în baletul Tânărul și moartea al compozitorului clujean Constantin Rîpă, spectacol realizat pe scena Operei din Cluj cu ani în urmă. O incidență tematică presupune creația lui Gigi Căciuleanu, dusă spre laurii performanței și desăvârșirii în arta dansului cu minunata trupă a Teatrului de Nord.
Total dăruiți dansului, ei înșiși plini de fantezie și imaginație, actanții s-au dovedit actorii-dansatori remarcabili, grupați de autor în cinci cupluri interpretative fluctuante: Roxana Fânață (Marjolaine) și Andrei Gîjulete (Bastien), Ioana Cheregi (Bouboule) și Andrei Stan (Greg), Doina Nemeș (Margot-La Brune) și Bianco Erdei (Pierrot), Raluca Mara (Mimi-Bout-d'chou) și Vlad Mureșan (François), Anette Marka (Liesette) și Sergiu Tăbăcaru (Jules). Tensiunea mișcării este uneori brusc întreruptă pentru a face loc unor meditații scurte, firește, tot pe tema dansului. Ca aceste lirice rostogoliri de cuvinte: "dar ce este un dans în doi? / un rămas bun... o regăsire... / suișuri coborâșuri... nici pământ nici cer /... un menuet". În contextul folosit pe scenă, cuvintele nu vulgarizează suplețea de vis a dansului. Explicitează discret. Atât.
Dar aici, în această notă de spectacol, e un abuz să folosești atâtea cuvinte grosiere. Trebuie să mă opresc. Mai amintesc pe cei care au contribuit, alături de (pe drept lăudatul) Gigi Căciuleanu, la reușita deplină a spectacolului. Tudor Dreve - asistent regie; Cristian Gătina - decor minimalist; Anna Szabó - costume.
Spectacolul e o feerie. Prin fața ochilor ți se perindă, în mișcare continuă, frânturi de viață, ecouri din istoria umanității, precum acea melodie-emblemă a războiului al doilea mondial Lili Marleen, firește, însoțită de gestică adecvată, complementară. Între iubire exaltată și dezamăgire, între tristețe și bucurie, așa e viața colorată în roz, ca un joc nesfârșit al destinului. Pentru că... Așa e jocul / Îl joci în doi, în trei / Îl joci în câte câți vrei. / Arde-l-ar focul.