Textul lui Butterworth e masiv. Peste 20 de personaje, puzderie de teme și sub-teme, fire narative care evoluează în paralel, se întâlnesc, se despart, pentru a se uni din nou. Deși scrisă în urmă cu mai puțin de 10 ani, piesa are alura și ambițiile unei opere de așezat în sertarul cu clasici.
Pornind de la ireproșabila traducere a lui Bogdan Budeș, regizorul Horia Suru a montat în premieră națională Luntrașul la Teatrul Clasic Ioan Slavici Arad în mai 2024, cu o distribuție impresionantă (având, drept guest star, unul dintre cei importanți actori ai Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, Miklós Bács) și beneficiind de memorabilele decoruri create de Bianca Veșteman și Grigore Pușcariu.
După un prolog cu aură interlopă care introduce în ecuație descoperirea întâmplătoare a unui cadavru, cortina se ridică și suntem invitați în uriașa cameră de zi a fermei Carney. Quinn (Bács) și o femeie ascultă muzică, beau whisky, joacă un joc de societate, râd și se sorb din privire. Ea nu e însă, așa cum ne-am putea închipui, soția Mary (Carmen Vlaga Bogdan), ci cumnata Caitlin (Roxana Sabău). De fapt, mai nimic din ceea ce ne vom închipui de-a lungul celor 3 ore de spectacol nu va confirma, până la urmă, așteptările noastre. "Totul e o minciună!" îi va striga Caitlin lui Quinn aproape de finalul ce va uni toate firele într-un unic și tragic epilog.
Anvergura demersului regizoral al lui Horia Suru e remarcabilă. Fidel generozității cu care Butterworth a înțeles să ofere replici consistente aproape fiecărui personaj, Suru știe să-și pună în valoare actorii. De la seniorul Ovidiu Ghiniță, excelent în rolul unchiului Pat cel hâtru și risipitor de citate din vechii greci, până la cele trei fetițe, Theodora Sumăndan, Sofia Muntean și Nina Vasiljević (la 8, 10 și, respectiv, 11 ani se achită fermecător de partituri deloc lipsite de întindere și semnificație!) și Medeea Chiriac (convingătoare în complicatul rol al fiului lui Catlin, Oscar), întreaga distribuție își face treaba cu poftă și talent.
Momentele de grup, fie ele exuberante dansuri pe ritmuri de rock clasic (ilustrația muzicală: Horia Suru) sau mese festive decorate cu poante, toasturi, cântări și whisky-uri, funcționează fără reproș. Scena ce urmează tabloului intimist din debut, dintre Quinn și Caitlin, e o mică bijuterie de poziționare în spațiul de joc și de relaționare între din ce în ce mai multe personaje (ce apar în sufragerie, pentru micul dejun, pe măsură ce se trezesc din somn). E ceva din măiestria lui Cristi Puiu din Sieranevada în felul în care Suru coregrafiază dinamica acestui ansamblu.
Realismul cu care acesta impregnează întreaga montare e impecabil susținut de formidabila atenție la detalii a duo-ului scenografic, spațiile create și obiectele așezate de Bianca Veșteman și Grigore Pușcariu, complementate de unghiurile spoturilor mânuite de Suru și Alex Dancu, abrogând, pe alocuri, senzația că ce avem în fața ochilor e doar un decor de teatru.
(O variantă extinsă a acestui text poate fi citită în Numărul 5-6/2024 al revistei Teatrul Azi)
(Timpul & Spațiul reprezentației: 22 mai 2024 @ Sala Mare a Teatrului Clasic Ioan Slavici Arad)
(Foto: Laurian Popa - Sursa: Pagina de Facebook a Teatrului Clasic Ioan Slavici Arad)