iunie 2024
Les Gardiennes de la planète / Whale Nation
Imaginarul european, inspirat din cel biblic, al vechilor evrei, vede adâncurile mării ca un spațiu înfricoșător, dominat de monștri puternici. Marea este un domeniu al iraționalului, al forțelor profunde, prea puțin prielnice omului. Fugind de vocația sa, profetul Iona se trezește înghițit de un monstru al adâncurilor, în întunericul pântecului căruia înțelege lipsa sa de speranță. La sfârșitul cărții lui Iov, Leviathanul adâncurilor, care poate fi controlat doar de Creator, în nici un caz de inventivitatea și meșteșugul oamenilor, este o expresie a puterniciei creației care scapă oricăror eforturi omenești. Iarăși, într-o poveste cu puternice reminiscențe biblice precum Moby Dick, locuitorii acestui haos primordial, cu zeitățile sale păgâne, atrag și înnebunesc, în egală măsură, fragilii marinari.

Ajutat de tot felul de invenții moderne, în care la loc de cinste stau dronele aeriene și subacvatice, care reușesc să surprindă cadre de o frumusețe elegantă, Les gardiennes de la planète / Gardienii planetei vine să contrazică toată această tradiției. Locurile care înainte erau inaccesibile, sunt acum accesibile. Spațiile imaginare dominate de irațional și monstruos, acum încep să capete sens. Animalele abisurilor care erau cândva o hidoșenie, acum sunt transformate în muzicieni ai adâncurilor, interprete ale unor partituri complexe, armonioase, chiar aparținând unor curente muzicale diferite, precum muzica clasică sau jazzul. Cele care erau un pericol mortal pentru om, se dovedesc a fi salvatori, atât a unor marinari individuali, cât și a întregii umanități.


Imaginile surprinse din drone au și avantajul unor compoziții atent măsurate. Este ca și cum șevaletul, împărțirea perfectă a cadrului în jumătăți pline de sens și frumusețe, nu este controlat din penel, ci prin consola telecomenzii și, ulterior, prin soft-urile post-producției. Însă, sentimentul general este departe de artificial. Albastrul ultra-marin care domină tot documentarul este extrapolarea culorii planetei noastre și, în același timp, susține simbolistica de inocență, de puritate, a balenelor.


Mamifere inteligente și comunicative precum noi înșine, balenele au fost specia dominantă a oceanelor pentru sute de milioane de ani. Stilul lor de viață este prezentat indiferent de specia propriu-zisă, prin crearea unei identități de grup. Cu o preocupare calofilă permanentă, sunt prezentate etapele principale ale vieții acestui mamifer: ritualul de împerechere, concepția, alăptarea, joaca puilor.


În paralel, punctând trecerea de la o secvență la alta, ni se prezintă ajutorul pe care un grup anonim de oameni inimoși îl dau unei balene eșuate pe plajă, aflată în pericol de moarte din cauza uscării pielii. Îndemnul de ajutorare, de acțiune empatică, hotărâtă, este clar. Doar că tonul documentarului este mai mult decât atât: nu doar că trebuie să protejăm balenele, o verigă esențială a eco-sistemului planetar, dar trebuie să fim și respectuoși pentru acest mamifer. De această dată, respectul nu mai trebuie să vină din frică, ci din admirație.

Există o preferință clară pentru cadre generale, care cuprind întinderi mari, uneori chiar la scară planetară. Această înclinație către o privire de ansamblu, ușurată de drone, așa cum am spus, se potrivește de minune nu doar cu mărimea fizică a corpului balenelor (balena albastră fiind, de exemplu, cel mai mare animal care a trăit vreodată), ci și cu propagarea uriașă a cântecelor acestora sau cu rutele lor de migrație. Nu doar că sunt uriașe, dar tot ceea ce le este propriu este literalmente la scară planetară.


În concluzie, documentarul surprinde imagini atent compuse, dominate de o constantă preocupare pentru frumos, adesea colorat în albastru. O adevărată Rhapsody in blue, documentarul are o pronunțată componentă didactică, informând nu doar asupra vieții acestor mamifere inteligente, cât și educând pe cei mai tineri sau mai puțin tineri în vederea înțelegerii rolului esențial pe care acestea îl au în prezervarea vieții pe pământ. De altfel, filmul poate fi însoțit și de un kit pedagogic, pentru profesorii care vor să transforme educația în ceva mult mai durabil decât simpla memorare.



Regia: Jean-Albert Lièvre Cu: Jean Dujardin (narator), Gaspard Pellerin, Maya Hernandez, Jean-Claude Gautier, Jérôme Legrand, Elodie Lunoir

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus